Recomandare – decent!
Gen: Muzical, Fantezie, Aventură
Regie: Guy Ritchie
Distribuție: Will Smith, Mena Massoud, Naomi Scott, Marwan Kenzari, Navid Negahban, Nasim Pedrad, Billy Magnussen
Durată: 2 h. 08 min.
Rating IMDB: 6.9
Despre: Aladdin, un pungaș ordinar crescut în mahalaua Ahgrabadului se îndrăgostește de prințesa Jasmine, dar încercând să intre în palat ca să vorbească cu ea este prins de vizirul Jaffar, care îl forțează să devine complice la un plan malefic pe care acesta îl pune la cale pentru a deveni noul sultan al regatului.
Rant: Adevărul este că pentru Disney a devenit mult mai simplu să își adapteze toată biblioteca de animații de lung metraj în filme live-action, decât să vină cu animații noi și originale. Acest an am avut și o să avem un total de 4 astfel de adaptări (Lion King, Dumbo, Maleficent 2 și Aladdin) față de doar o singură animație originală (Frozen 2 – pentru că Toy Story 4 este produs de Pixar). Oricum ar fi, fabrica de vise a șoarecului o să producă munți de bani ani buni de acum încolo, având în vedere pe ce studiouri și pe ce francize a reușit să pună mâna (doar Avengers Endgame deja a rupt orice competiție la box-office în acest an).
Revenind la caii noștri, Aladdin a fost un desen animat perfect la vremea sa, grație nu doar unei animații splendide și a unei coloane sonore de excepție, cântece ale căruia și acuma le mai fredonez când mă pălește inspirația dar și mai ales grație inegalabilului Robin Williams, aflat atunci în zi de grație, de departe rolul carierei sale. Întrebarea care era pe buzele tuturor era dacă adaptarea live-action va reuși să captureze și să păstreze acel spirit al animației, dar mai ales dacă Will Smith era alegerea cea mai inspirată pentru a-l înlocui pe regretatul comedian. Cam cu aceeași stare de spirit am mers și eu la film, neștiind la ce să mă aștept, evitând varianta dublată pe care, cu tot respectul pentru cei care se străduie să facă vocile în română, nu o să dau niciodată bani să o văd (sper doar că le-a ieșit la fel de bine pe cât le-a ieșit la Frozen unde cântecele sunau chiar bine în română).
Filmul nu a dezamăgit deloc (de fapt a dezamăgit cu două aspecte asupra cărora o revin imediat), ba am chiar ieșit de la el cu un zâmbet tâmp lipit pe față, fredonând intens „A Whole New World” așa cum nu am făcut-o de când am vizionat pentru prima dată, pe casetă video, animația originală (încă am în urechi ecoul acestei piese). Povestea străbate cam aceeași pași ca ai originalului, cu ușoare devieri în ultimul act, piesele sunt aceleași cu care am crescut, interpretate cu multă vervă de protagoniști (Naomi Scott fiind o adevărată forță a naturii când se apucă de cântat). Spectacolul vizual este copleșitor, mai ales odată ce pe scenă își face apariția duhul interpretat de Will Smith iar filmul devine cu adevărat animat. De menționat că Smith depune un efort onest de a-și face propriul rol nu neapărat detașându-se complet de ceea ce făcuse Robin Williams dar nici copiindu-l în cel mai mic detaliu. O altă găselniță care a funcționat perfect, mai ales după ce lumea a strigat în cor sacrilegiu atunci când l-au văzut pe Will complet albastru, a fost faptul că în urma unei discuții din timpul filmului, Aladdin îi sugerează Duhului să arate mai uman pentru a nu atrage atenția prea mult în oraș, fapt ce îi ridică povara albastră de pe umerii lui Will, permițându-i acestuia să fie el timp de jumătate de film.
Ziceam că ar fi și două aspecte care m-au nemulțumit și încep cu cel mai deranjant și anume personajul Jafar, cu un Marwan Kenzari deloc inspirat ales pe rol. De fapt cam tot la acest personaj a fost deranjant, atât interpretarea respectivului cât și povestea secundară care i-a fost atribuită, cu ambiția sa de a porni un război cu un regat vecin. Simple is better și nu e musai tot timpul să improvizezi de dragul de a improviza când originalul a funcționat atât de bine. Al doilea lucru care este o opinie pus personală și subiectivă, a fost că am venit să văd un film de Guy Ritchie, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Absolut pentru nici o secundă nu am observat vreun lucru caracteristic lui, dar nu pot să îl blamez prea mult, acesta dorind să facă o adaptare cât mai fidelă a materialului sursă, nu să vină cu o variantă revizionistă a la King Arthur: Legend of the Sword (s-a văzut cât de bine i-a mers acel lucru). Totuși am fost un pic trist în sinea mea pentru acest aspect.
Per total, Aladdin este un film musai de vizionat, atât pentru nostalgici cât și pentru cei neinițiați, pentru copii dar și pentru adulții care caută două ore de amuzament pur.
No Comments