Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Regie: Justine Triet
Distribuție: Sandra Hüller, Swann Arlaud, Milo Machado Graner, Antoine Reinartz, Samuel Theis, Jehnny Beth, Saadia Bentaieb, Camille Rutherford, Anne Rotger, Sophie Fillières
Durată: 2 h. 31 min.
Rating IMDB: 7.6
Despre: O scriitoare de succes trebuie să își demonstreze nevinovăția atunci când soțul ei este găsit mort.
Rant: Anatomia unei căderi așa cum rulează pe la noi, este un film regizat de Justine Triet după un scenariu co-scris de ea, și care ne oferă o prestație sublimă din partea lui Sandra Huller, ce joacă aici o scriitoare de succes a cărui soț a murit în condiții suspecte și care se vede pusă în postura de a-și proba nevinovăția în fața unui juriu în calitate de principal suspect. Filmul a fost nominalizat printre cele mai bune filme ale anului iar Sandra are o șansă reală de a sfârși seara cu un premiu pentru cea mai bună actriță, cu toate că lupta pentru acel premiu este una deosebit de strânsă. Justine Triet a reușit să creeze un film care funcționează ca o dramă legală, în care întregul proces juridico-legal este urmărit minuțios, de la ancheta inițială până la procesul extrem de încărcat emoțional, în tot acest timp prezentându-ne drama personajelor principale, care își văd întreaga viață expusă sub lumina unor reflectoare cărora le lipsesc filtrul personal, emoțional.
Scriitoarea Sandra (o coincidență deloc întâmplătoare că cele două personaje principale poartă numele actorilor care le interpretează – lucru menit pentru a sublinia o idee importantă prezentată pe parcursul procesului) s-a mutat alături de soțul ei și de unicul lor fiu, înapoi în satul natal al soțului, o cabană montană dintr-o regiune izolată a munților din Franța. Ea tocmai se pregătește pentru un interviu cu o tânără studentă când Samuel, soțul ei, dă muzica la maxim, inundând dialogul și eliminând orice șansă de a avea o discuție normală. După ce studenta pleacă, fiul lor pleacă alături de câinele familiei iar la întoarcere îl găsește pe Samuel într-o baltă de sânge la baza cabanei, cu boxele încă duduind aceeași piesă pusă pe repeat. Acesta este evenimentul care declanșează întreg filmul, iar suspiciunile încep să cadă tot mai convingător pe Sandra. Ce urmează este un proces greoi, plin mărturii venite din partea unor oameni care nu au prea multă legătură cu intimitatea celor doi soți, absolut totul fiind judecat printr-un ochi rece, obiectiv, rezultând un caz fără dovezi concrete, doar speculații de genul ea spune – el spune, mânuit cu o dibăcie de maestru de Justine Triet, care reușește să te absoarbă în procesul care se desfășoară în fața ochilor noștri. Începem și noi să ne formăm propria opinie despre dacă Sandra a fost sau nu făptașa, iar dovezile care apar sunt interpretabile și ambigue, care ne arată un cuplu aflat la capătul răbdării, în care pasiunea făcuse loc geloziei, așa cum aflăm într-un moment de adevărat paroxism al procesului. Bântuiți de insistența procurorului și de felul aproape mârșav de a interpreta orice detaliu, indiferent cât ar fi de minuscul, în favoarea cazului său, ajungem și noi să avem dubii despre inocența acesteia, în ciuda faptului că urmărim aproape 70% din film din perspectiva ei.
Filmul este foarte bine închegat, iar lungimea și pasul aproape metodic în care ne prezintă lucrurile, tinde să plictisească poate la început, dar reușește să te absoarbă definitiv, ca o carte bună pe care nu o mai poți lăsa din mână.
No Comments