Recomandare – decent!
Gen: Aventură, S. F.
Regie: James Cameron
Distribuție: Sam Worthington, Zoe Saldaña, Sigourney Weaver, Stephen Lang, Kate Winslet
Durată: 3 h. 12 min.
Rating IMDB: 7.5
Despre: Urmăriți de un dușman vechi, Jake Sully și familia sa se văd nevoiți a-și căuta un alt loc unde să trăiască. Ajunși în paradisul acvatic ai clanului Metkayina, ei trebuie să se adapteze la noua modalitate de viață, conștienți fiind de posibilitatea ca dușmanii lor să le dea de urmă oricând.
Rant: James Cameron a lucrat mai bine de 13 ani pentru a veni cu sequel-ul unuia care a fost cel mai de succes hit la box-office al tuturor timpurilor, filmul Avatar. Dar s-a meritat așteptarea, mai are relevanță acest titlu după o perioadă așa de mare de timp? Aceste întrebări l-au bântuit pe regizor, care cu toate că a plănuit să facă încă patru filme în acest univers, a condiționat existența lor de succesul la box-office pe care The Way of Water îl va avea. Iar după ce am urmărit acest film, pot să zic că această parte secundă aduce tot ce e mai bun dar și tot ce e mai rău din James Cameron, fiind, la fel ca predecesorul, un exercițiu în împingerea limitelor existente în ce privește filmele 3D.
S-au inventat camere speciale pentru a filma sub apă, dar marea piedică a venit dintr-o parte total neașteptată, oare pot fi randați Na’vi uzi, atunci când iasă din apă. Dacă un efort similar de cercetare și pasiune s-ar fi investit și în conceperea unei povești interesante, atunci cred că acest film ar fi fost candidat la filmul anului. Dar așa, suferă fix de aceeași problemă de care suferea și primul, o poveste neinteresantă, banală, spusă mai bine în alte filme, peste care s-a lipit un mesaj profund ecologic, totul fiind împachetat într-o tehnologie de filmare 3D de ultimă generație – lucru care de altfel a fost și principalul punct de vânzare al filmului. Partea a doua vine cu aceeași formulă, doar că se înlocuiesc pădurile dese ale Pandorei și tribul Na’vi Omaticaya, cu apele line și cristaline (dacă românii ar fi tradus subtitlul filmului cu „Ca o apă cristalină” nu cred că s-ar fi supărat absolut nimeni) guvernate de tribul relativ pacifist Metkayina. Mesajul ecologic este și el modificat, dar este bizar de depășit, fiind vizată vânarea ilegală de balene.
Pentru că despre poveste nu are rost să insist, e efectiv o poveste de răzbunare neinteresantă cu personaje care apar și dispar după cum le dictează scenariul, la fel și abilitățile lor de luare de decizii raționale, lumea acvatică prezentată este te va lăsa fără suflu. Doar că marea problemă este timpul absolut nejustificat de lung de rulare, filmul având peste 3 ore. Dacă s-ar fi eliminat din surplusul narativ (a doua oră devine efectiv o poveste cu adolescenți care nu își găsesc locul în societate și sunt bullied de alții pentru că arată diferit) din nou puteam discuta despre cel mai bun film al anului. Și, avertisment!, majoritatea lucrurilor care se petrec aici servesc doar pentru a introduce settingul filmelor viitoare, lipsind o concluzie efectivă. Un alt lucru ofensator sunt personajele unidimensionale și dialogul absolut oribil pe care trebui să îl înduri timp de 3 ore și ceva.
Phew, cred că mi-am revărsat suficient năduf asupra filmului, așa că termin pe o notă împăciuitoare. Cameron creează cu aceste filme Avatar un univers unic și împinge constant barierelor a ceea ce este posibil și imposibil de filmat, flexându-și încă odată geniul care a adus lumii titluri absolut fenomenale cum ar fi Alien sau Terminator. Singura mea doleanță ar fi să le însoțească și cu o poveste originală care să mulțumească toți spectatorii, nu e suficient acest eye-candy care devine obositor la asemenea timpuri de rulare. Și ca un ultim gând, am văzut mulți oameni entuziasmați ce au ieșit de la film, dar în aceeași măsură am văzut și oameni care simt că au pierdut trei ore din viața lor. În care tabără vă veți încadra, asta depinde doar de voi și de felul în care gustați filmele. Vizionare plăcută, că știu sigur că o să mergeți să îl vedeți, e totuși un eveniment ce nu trebuie ratat.
No Comments