Recomandare – esențial!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune, S.F.
Regie: Anthony Russo și Joe Russo
Distribuție: Robert Downey Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Scarlett Johansson, Jeremy Renner, Don Cheadle, Paul Rudd, Brie Larson, Karen Gillan, Danai Gurira, Bradley Cooper, Josh Brolin
Durată: 3 h. 02 min.
Rating IMDB: 8.7
Despre: După ce Thanos a câștigat lupta împotriva eroilor din primul film, și a redus numărul populației universului la jumătate, supraviețuitorii se văd nevoiți să-și reclădească viețile în jurul acestui eveniment tragic. În căutarea unor soluții, o oportunitate riscantă li se prezintă, aceștia având o singură șansă să readucă lucrurile la normal.
Rant: Frații Russo au creat o bijuterie de film cum greu va mai putea fi creată vreodată. Personal am ieșit sleit de puteri de la acest film, care m-a trecut prin toate stările posibile, m-a făcut să râd, să lăcrimez, să mă entuziasmez de la aproape orice, de la cea mai mică replică până la cele mai grandioase acțiuni, să mă bucur dar și să rămân într-o stare contemplativă, după ce am terminat vizionarea, stare ce s-a prelungit cu mult în orele nopții de a urmat, încercând să realizez imensitatea a ceea ce tocmai am văzut. După a doua vizionare lucrurile au stat aproape la fel, ba am trăit evenimentele cu și mai multă intensitate, singura diferență fiind că eram cu batistuța la îndemână pentru evenimentele care știam că vor urma. Și cu toate că filmul este unul foarte lung – 3 ore și 2 minute dacă optezi să onorezi tradiția clasică de a sta la toate creditele de final (așteptare inutilă de această dată, ne-existând scene de end-credits) – la nici o vizionare nu am simțit cât de repede a trecut timpul, fiind de ambele dăți investit la maxim în ceea ce se desfășura pe marele ecran.
E foarte greu să vorbesc despre film fără să o dau în spoilere, dar voi încerca imposibilul. Acțiunea se reia exact din momentul în care s-a terminat Infinity War, cu un Thanos trimufător, singur pe o planetă îndepărtată, în timp ce eroii înfrânți încearcă să se replieze, să își lingă rănile, și să încerce fie să găsească un plan de acțiune pentru a readuce înapoi pe toți cei dragi, fie de a-și vedea de viață mai departe și de a încercă să se încadreze în noua realitate. Așadar prima oră din film explorează personajele rămase în viață, și nu este deloc coincidență faptul că aceștia sunt Avengerii originali, Iron Man, Captain America, Thor, Black Widow, Hulk și Hawkeye, plus War Machine, un Rocket Racoon debusolat și o Nebula care pare pierdută. Accentul cel mai puternic cade pe Tony Stark și pe Steve Rogers, și variatele lor modalități de a face față durerii, pierderii și deznădejdii. Deloc surprinzător, având în vedere extraordinarele talente actoricești implicate, această oră și un pic este cea mai puternică și mai dramatică oră din cam tot ce a fost MCU până acum. Dacă RDJ și Evans apucă să își dispună talentul dramatic, în schimb Hemsworth, Ruffalo și Paul Rudd preiau responsabilitatea de bufoni de serviciu, replicile lor mereu fiind acompaniate de hohote de râs.
Endgame încheie astfel în mod triumfător o serie de 22 de filme începute mai bine de 10 ani cu Iron Man. Și o face cu mult bun gust, nici o scenă ne-părând forțată, poate doar cele cu Brie Larson care pare că nu se simte prea bine în pielea personajului Carol Danvers, având replici telefonate și o lipsă aproape completă de expresivitate. Ah da, ar mai fi un moment de grrrrrl power pe la final, complet gratuit, care poate că arată bine dar de care ne puteam lipsi în totalitate.
Thanos, respectiv Josh Brolin, rămâne cel mai bun villain văzut în ultima vreme în filmele de gen, și chiar dacă apare mult mai puțin decât în prima parte, reușește să fie din nou la înălțime și să se dovedească mult mai puternic decât pot duce eroii noștri.
Alan Silvestri vine din nou cu un soundtrack de excepție, reușind să optimizeze fiecare moment dramatic și să ajute la stoarcerea de cât mai multe lacrimi. Efectele vizuale sunt din nou la înălțime, MCU reușind până acuma să producă poate cele mai bune și mai fluide efecte speciale din industrie, dar și niște de-aging-uri excepționale.
Există și câteva părți care cer un suspension of disbelief destul de mare pentru a progresa peste găurile din scenariul compus de altfel atât de bine de Christopher Markus și Stephen McFeely. Dar există și nenumărate referințe la acțiuni, dialoguri sau personaje care au apărut în filmele anterioare, lucru ce va bucura pe fani, practic Endgame transformându-se în visul umed al acelor fani dedicați, care au învățat pe de rost fiecare replică din fiecare film apărut.
Filmul constituie concluzia satisfăcătoare a tuturor poveștilor spuse până aici, încheind Phase 3 cât se poate de frumos, dar și deschizând acum ușa pentru nenumărate posibilități. Filmul ar fi un musai pentru toți fanii (dar nu faceți greșeala să începeți filmele Marvel din acest punct – nu veți înțelege nimic), cu toate că personal aș prefera să urmăresc cele două filme cap la cap, lucru ce îl transformă în esențial, Marvel dând din nou lovitura și scoțând un produs cinematografic aproape perfect.
No Comments