Recomandare – esențial!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune, S.F.
Regie: Anthony Russo și Joe Russo
Distribuție: Robert Downey Jr., Chris Evans, Mark Ruffalo, Chris Hemsworth, Scarlett Johansson, Jeremy Renner, Don Cheadle, Paul Rudd, Brie Larson, Karen Gillan, Danai Gurira, Bradley Cooper, Josh Brolin
Durată: 3 h. 02 min.
Rating IMDB: 8.4
Despre: După ce Thanos a câștigat lupta împotriva eroilor din primul film și a redus populația universului la jumătate, supraviețuitorii se văd nevoiți să-și reclădească viețile în jurul acestui eveniment tragic. În căutarea unor soluții, o oportunitate riscantă li se prezintă, aceștia având o singură șansă de a readuce lucrurile la normal.
Rant: Frații Russo au creat o bijuterie de film cum greu va mai putea fi realizată vreodată. Personal, am ieșit sleit de puteri de la cinema: a fost o peliculă care m-a trecut prin toate stările posibile, m-a făcut să râd, să lăcrimez, să mă entuziasmez de la cea mai mică replică până la cele mai grandioase secvențe de acțiune. Am rămas într-o stare contemplativă ce s-a prelungit mult în noapte, încercând să realizez imensitatea a ceea ce tocmai văzusem. După a doua vizionare lucrurile au stat aproape la fel, ba chiar am trăit evenimentele cu și mai multă intensitate, singura diferență fiind că eram cu batista la îndemână pentru scenele pe care știam că vor urma. Și, cu toate că filmul este unul foarte lung — 3 ore și 2 minute dacă optezi să onorezi tradiția clasică de a sta la toate creditele de final (o așteptare inutilă de această dată, neexistând secvențe post-credits) —, la nicio vizionare nu am simțit cum trece timpul, fiind conectat la maximum la tot ce se desfășura pe marele ecran.
Este foarte greu să vorbesc despre film fără să dau spoilere, dar voi încerca imposibilul. Acțiunea se reia exact din momentul în care s-a terminat Avengers: Infinity War, cu un Thanos triumfător, singur pe o planetă îndepărtată, în timp ce eroii înfrânți încearcă să se replieze, să-și lingă rănile și să găsească un plan de acțiune pentru a-i readuce înapoi pe cei dragi sau pentru a se adapta la noua realitate. Așadar, prima oră din film explorează personajele rămase în viață și nu este deloc o coincidență faptul că aceștia sunt Avengerii originali — Iron Man, Captain America, Thor, Black Widow, Hulk și Hawkeye —, alături de War Machine, un Rocket Raccoon debusolat și o Nebula care pare pierdută. Accentul cel mai puternic cade pe Tony Stark și pe Steve Rogers, precum și pe modalitățile lor diferite de a face față durerii, pierderii și deznădejdii. Deloc surprinzător, având în vedere extraordinarele talente actoricești implicate, această oră și un pic este cea mai puternică și mai dramatică din tot ce a însemnat MCU până acum. Dacă RDJ și Evans își pun în valoare registrul dramatic, Hemsworth, Ruffalo și Paul Rudd preiau responsabilitatea de bufoni de serviciu, replicile lor fiind mereu acompaniate de hohote de râs.
Avengers: Endgame încheie astfel în mod triumfător o serie de 22 de filme începută cu mai bine de 10 ani în urmă cu Iron Man. Și o face cu mult bun-gust, nicio scenă nepărând forțată — poate doar cele cu Brie Larson, care pare că nu se simte prea bine în pielea lui Carol Danvers, având replici telefonate și o lipsă aproape completă de expresivitate. Ah da, ar mai fi un moment de girl power spre final, complet gratuit, care poate arată bine vizual, dar de care ne puteam lipsi în totalitate.
Thanos, respectiv Josh Brolin, rămâne cel mai bun antagonist văzut în ultima vreme în filmele de gen; chiar dacă apare mult mai puțin decât în prima parte, reușește să fie din nou la înălțime și să se dovedească mult mai puternic decât pot duce eroii noștri.
Alan Silvestri vine din nou cu o coloană sonoră de excepție, reușind să potențeze fiecare moment dramatic și să contribuie la stoarcerea lacrimilor. Efectele vizuale sunt din nou la înălțime — MCU reușind până acum să producă poate cele mai bune și mai fluide efecte speciale din industrie —, dar și niște tehnologii de întinerire (de-aging) excepționale.
Există și câteva segmente care cer o suspendare a neîncrederii (suspension of disbelief) destul de mare pentru a trece peste unele găuri din scenariul compus de altfel atât de bine de Christopher Markus și Stephen McFeely. Însă există și nenumărate referințe la acțiuni, dialoguri sau personaje care au apărut în filmele anterioare — lucru ce va bucura fanii. Practic, Endgame se transformă în visul oricărui cinefil dedicat care a învățat pe de rost fiecare replică din fiecare film de până acum.
Filmul constituie concluzia satisfăcătoare a tuturor poveștilor spuse până aici, încheind Phase 3 cât se poate de frumos, dar deschizând totodată ușa pentru nenumărate posibilități. Pelicula este un must-watch pentru toți fanii (dar nu faceți greșeala să începeți filmele Marvel din acest punct — nu veți înțelege nimic!), iar vizionarea celor două părți cap la cap transformă întregul ansamblu într-o experiență absolut memorabilă.
No Comments