Marele maestru al simțurilor și senzualității care este regizorul Luca Guadagnino (Bigger Splash, I am Love) revine cu ultimul său film, intitulat Call Me by Your Name (un titlu evident metaforic), poate cel mai controversat și interesant film al lui 2017, considerat de mulți critici ca fiind o capodoperă vizuală, emoțională și pasională, ce surprinde prima iubire, prima experiență amoroasă dintre două persoane de același sex. Tehnic este vorba de un gay movie, dar în mâinile talentatului regizor Guadagnino, devine și altceva, dincolo de asta.

Acțiunea peliculei are loc în vara lui 1983,  în nordul Italiei, fiind ajutată de peisajele de vis pe care le întâlnim aici (grădini, lacuri, apusuri de soare, vile de vacanță tipic italiene,  sătucuri izolate, etc). În filmele lui Guadagnino toate simțurile ne sunt stimulate:  poți să simți,  să guști,  să miroși etc, asta datorită tehnicii lui deosebite de filmare, cu cadre lungi și atenției acordate la detalii (nimic nu este forțat în film sau grăbit, totul pare real, uman,  povestea de dragoste pare credibilă).

Filmul are în plus și un aer intelectual; putem observă discuții arheologice, despre latină, muzică clasică de Bach și Berlioz, sculpturi grecești, etc. Un alt lucru important de menționat este faptul că actorii sunt extrem de bine aleși, potrivindu-se perfect în decorul imaginat de regizor.
De Armie Hammer nu eram foarte impresionat până să îl observ aici, interpretându-l pe Oliver, un student american de 24 de ani,care își ajută profesorul pe timpul verii în studiile arheologice. Oliver este cocky, sigur pe el, arătos, parcă scos din reviste și seamănă cu un zeu roman,  înalt și cizelat. Timothee Chalamet este de departe revelația filmului, cu șanse la premiul Oscar pentru rol principal masculin. El este Elio Perlman, fiul profesorului de arheologie, de 17 ani,care va simți pe pielea lui fiorul cald al pasiunii nestăvilite, al dorinței apărute de nicăieri, toate aceste sentimente intensificate în preajma lui Oliver, dându-i o stare de nesiguranță, de confuzie, dar și de extaz, descoperind atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt (acțiunea filmului se petrece pe durata a 6 săptămâni).

Două lucruri vin să ridice filmul la nivel de cult-classic sau posibilă capodoperă. Unul este discursul fantastic și mișcător ținut de Michael Stuhlbarg (profesorul Perlman) fiului său, un discurs cu puterea de a schimbă mentalități. Al doilea lucru este însuși finalul, care prinde figura lui Elio și surprinde toate stările prin care acesta trece prin prisma expresiilor faciale, fără a scoate un cuvânt (de la tristețe și dezamăgire până la jubilare și acceptare de sine).
…..
We rip out so much of ourselves to be cured of things faster than we should that we go bankrupt by the age of thirty and have less to offer each time we start with someone new. But to feel nothing so as not to feel anything – what a waste!
I may have come close, but I never had what you two have. Something always held me back or stood in the way. How you live your life is your business, just remember, our hearts and our bodies are given to us only once. And before you know it, your heart is worn out, and, as for your body, there comes a point when no one looks at it, much less wants to come near it. Right now, there’s sorrow, pain. Don’t kill it and with it the joy you’ve felt.
…..
PS1: Dacă sunteți homofobi sau veți intră la film fără inima și mintea deschise, nu puteți aprecia filmul la adevărată să valoare.

PS2: Filmul a fost acuzat de multe persoane (printre care și actorul american James Woods) ca fiind cu tentă de pedofilie și de aici controversă, însă eu personal nu sunt de acord cu acest lucru (vârsta de consimțământ sexual în Europa fiind de la 15 ani în sus, iar personajul Elio are în pelicula 17 ani).