Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Acțiune
Regie: Jung Byung-gil
Distribuție: Joo Won, Lee Sung-jae, Jeong So-ri, Kim Bo-min
Durată: 2 h. 12 min.
Rating IMDB: 5.1
Despre: Un om se trezește cu o trupă CIA îndreptându-și armele spre fața sa, fără a avea nici o memorie despre cine este sau cum a ajuns în această situație. Brusc o voce de femeie îi răsună în minte, care îi promite că îl va îndruma spre toate răspunsurile pe care acesta le caută, cu condiția ca acesta să o ajute cu transportul unei fete din Coreea de Sud în Coreea de Nord.
Rant: Obiectiv vorbind, Carter este un film slab dacă te raportezi la jocul actoricesc prestat și povestea spusă. Ce ar trebui în schimb să faci ca spectator, este să apreciezi acest experiment cinematografic, care experimentează cu o cameră extrem de mobilă ce insistă să spună povestea ca un one-take (dau o grămadă de like-uri pentru acest lucru). Vei fi purtat astfel prin cele mai improbabile unghiuri de filmare, într-o cursă non-stop a agentului Carter spre Coreea de Nord, răspunsul tuturor problemelor sale.
Povestea în sine e banală și are multe momente de WTF și cine e ăsta și de unde a apărut ăsta și de mai dă-mă dracului ce legi ale fizicii sunt acestea. Pentru cei care au absolvit cursurile de fizică și logică predate în Fast and Furious, Carter va fi un loc prea familiar, o întâlnire cu un prieten vechi. Astfel, Carter Lee al nostru se vede nevoit să fugă de CIA, de Sud, de Nord și de mai toată lumea, pentru că el se află în posesia unei fete care deține anticorpii necesari tratării unui virus izbucnit în Coreea de Nord, virus care transformă oamenii în zombie, iar această fată trebuie înapoiată tatălui ei, doctorul care a tratat-o și care acum trebuie sa trateze Coreea de Nord. Unii se dau prieteni, alții devin pe parcurs, dar drumul său va fi unul deosebit de periculos.
O să fim martori la urmăriri pe jos, cu mașina, în picaj liber dintr-un avion ce explodează, lupte în saune, în piețe, în dube și în trenuri, deci adrenalina este asigurată iar modalitate de a filma această nebunie generală, este sincer lucrul pentru ar trebui să aruncați o geană peste acest film. Așa cum am zis, se vrea a fi un one-take a la 1917 sau orice alte filme care au experimentat cu această tehnică de filmare, doar că ochiul camerei este extrem de haotic, deseori încercând să țină ritmul cu pasul frenetic pe care filmul îl impune, Practic, avem prea puțini timpi morți în care să ne tragem răsuflarea, și aia fiind folosiți pentru a vărsa valuri întregi de expozițiune. La finalul filmul m-am simțit sleit de puteri și pentru că povestea este cum este, cele două ore și cât mai are filmul ar fi putut fi scurtate considerabil, mai ales când se observă că la un moment dat au rămas fără idei și au început să se folosească de aceleași chestii (bătaia între dube seamănă foarte mult cu cea între trenuri – acela fiind și momentul în care am simțit că totul putea fi scurtat).
Așadar, un melanj între filmele Bourne, cu logica din Fast and Furious, cu foarte puțin Train to Busan presărat pe ici pe colo, Carter este un film ambițios dar cade pradă propriilor ambiții. Personal îl văd similar experimentului lui Ilya Naishuller cu al său Hardcore Henry.
No Comments