Recomandare – musai!

Gen: Dramă
Regie: François Ozon
Distribuție: Pierre Niney, Paula Beer
Durată: 1 h. 53 min.
Rating IMDB: 7.5

Cronică (by F.F.): Din nou Francois Ozon a reuşit să mă surprindă cu penultimul său film, intitulat Franz, un amestec interesant între drama de război, studiu de personaj, mister şi thriller psihologic aproape hitchcockian, o pelicula filmată în proporţie de 80 la sută în alb şi negru, pentru a surprinde melancolia acelor vremuri (acţiunea are loc în Germania şi Franţa în 1919, post-Primul Război Mondial, într-o societate încă afectată de evenimentele traumatizante ale războiului) şi din când în când infuzează şi imagini color, într-un contrast perfect cu cele black and white, pentru a capta momentele emoţionante şi mai pline de viaţă ale protagoniştilor. Vizual, stilistic, cinematografic, este evident din primele cadre că Ozon nu poate da greş nici de data asta, în adaptarea parţială după romanul lui Ernst Lubitsch „Broken Lullaby”. Atunci când crezi că filmul o va lua într-o anumită direcţie (dezamăgire pentru amatorii de filme gay), Ozon schimbă macazul şi o ia în direcţia opusă (aşa cum numai el o poate face), aducând un plus de imprevizibilitate şi mister în partea a doua a scenariului. Ideea filmului este una complexă şi anume aduce în discuţie natura şi puterea iertării până şi în cele mai grele circumstanţe, reflexia durerii provocate de război, ura permanentă între popoarele implicate dar şi iubirea imposibilă dintre un bărbat şi o femeie aflaţi în tabere opuse. Vreau să o felicit pe actriţa din rolul principal, Paula Beer (Anna) pentru rolul făcut cu multă sensibilitate, pentru fizionomia ei inedită care se încadrează perfect în peisajele impresioniste ale filmului. La sfârşit de film, Anna se află în muzeul Louvre şi se uită răvăşită la celebra pictură a lui Manet – Suicidul şi cineva o întreabă: „Îţi place şi ţie tabloul ăsta?” „Da, răspunde ea, pentru că mă face să vreau să trăiesc”. Uneori e mai bine să spui o minciună frumoasă, decât adevărul crud, pentru a aduce alinare şi mai puţină suferinţă/durere în vieţile oamenilor dragi ţie, pentru că uneori iluzia este mai importantă decât realitatea, precum şi viaţa este mai importantă decât moartea…

Articole similare:

Custody (aka. Jusqu’à la garde) (2017) Birdman or the Unexpected Virtue of Ignorance (2014) A Fantastic Woman (aka. Una Mujer Fantástica) (2017) Youth (2015) Double Lover (aka. L’amant double) (2017)