Recomandare – musai!
Gen: Dramă, Comedie
Regie: Peter Farrelly
Distribuție: Viggo Mortensen, Mahershala Ali, Linda Cardellini
Durată: 2 h. 10 min.
Rating IMDB: 8.2
Despre: Tony Lip, un bodyguard la prestigiosul local Copacabana din New York-ul anilor ’60, este angajat de către un pianist celebru, Dr. Don Shirley, drept șofer pe parcursul unui turneu prin partea de Sud a Statelor Unite.
Rant: Cel mai neașteptat câștigător al premiilor Oscar din acest an, Green Book merită cu vârf și îndesat acest premiu (Best Movie) grație unui joc actoricesc de milioane din partea lui Viggo Mortesen (nominalizare Cel mai bun actor în rol principal) și în special a lui Mahershala Ali (premiu pentru Cel mai bun actor în rol secundar), dar și a unui scenariu fantastic de bine închegat (distins cu premiul pentru Cel mai bun scenariu original). Povestea se învârte în jurul relației de prietenie care se naște între Tony Lip, un bouncer italian al unui prestigios club new-yorkez, și un pianist negru excepțional, Doctor Don Shirley. Tony este angajat drept șofer personal al lui Don și împreună cei doi străbat Statele Unite, în special zona de sud, recunoscută drept o zonă foarte ostilă persoanelor de culoare, și tot împreună trec prin diverse experiențe care în cele din urmă le va schimba viața. Și da, filmul se bazează pe evenimente reale, lucru care are mega lipici pentru Oscaruri așa că nu ar trebui să fie chiar așa de surprinzător faptul că a lui atâtea premii.
Dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să admitem că Green Book chiar a fost un film bun (l-am și vizionat deja alături de o clasă și le-a plăcut extrem de mult) care prinde la public, are un mesaj pozitiv și te lasă cu un mare zâmbet lipit pe față și un sentiment de bună dispoziție. Fapt destul de surprinzător când vezi că regizorul este o jumătate a fraților Farrelly care prin 90 veneau cu titluri de genul There’s Something about Mary sau Dumb and Dumber, comedii spumoase dar cam atât. Aș putea să spun că acest film este furtuna perfectă în care talentul potrivit s-a întâlnit cu regizorul potrivit, lucrând împreună pe scenariul potrivit, fapt ce a generat acest produs final fantastic.
Povestea începe cu prezentarea lui Frank „Tony Lip” Vallelonga, un om excepțional de simplu cu un apetit nesecat și cu o fundație educațională șubredă, dar care posedă un talent fabulos de a-i prosti pe alții să facă ce nu doresc (bullshit artist – așa cum elocvent și mândru se auto-descrie). Acesta cunoaște viața de stradă și se poate mândri că a absolvit școala vieții cu nota 10. La pol diametral opus se află Don Shirley, un om de culoare, un pianist excepțional și iubitor de lucruri fine și rafinate. Acesta are un servitor și locuiește deasupra faimoasei săli Carnegie Hall, fiind cu adevărat privilegiat. Însă pe măsură ce drumul lor îi poartă din ce mai adânc în sud, evenimentele rasiste la care asistă sau pe care le au de suportat se înmulțesc și înrăutățesc, lucru care face ca barierele inițiale dintre cei doi să fie spulberate. Filmul celebrează o prietenie sinceră, unică – noi fiind informați că cei doi au rămas prieteni apropiați până în 2013 când s-au stins unul după altul.
Povestea poate ar suferi sau ar fi plictisitoare dacă actorii principali nu ar face o treabă atât de bună. Tony este un deliciu, oferind unele dintre cele mai spumoase replici auzite în ultima vreme, iar Mahershala Ali reușește să capteze toată atenția de fiecare dată când este în prim plan.
Iată că Peter Farrelly a reușit un lucru minunat, să spună o poveste despre rasism (vei ajunge să îi urăști pe polițaii sudiști) dar să nu bată tobele de război și să nu facă din asta un manifest politic, așa cum face Spike Lee cu al său BlacKkKlansman, o producție similară dar spusă pe un ton ușor diferit. Filmul poate fi urmărit ca o comedie, dramă sau comentariu social și aș zice că trebuie musai vizionat cu cea mai rapidă ocazie.
No Comments