Trebuie să recunosc de la capul locului că undeva deep-down, am fost întotdeauna pasionat de filmele de acțiune. În mare parte pentru că am crescut cu ele, vizionând prea multe poate în anii de formare, și anume în anii ’90, când casetele video cu Van Damme, Seagal, Stallone, Bruce Lee sau Jackie Chan erau la mare căutare. Poate și de aceea am atins un prag de saturație, observând că în ultima vreme, cu puține excepții, scenele de acțiune îmi provoacă plictis. Deseori am ațipit în cinema când era acțiunea în toi, cel mai recent exemplu fiind Țestoasele Ninja 2, al cărui final nu sunt sigur dacă l-am văzut sau nu.
Intră în scenă Hardcore Henry, care nu e cine știe ce la capitolul poveste sau personaje, dar a cărui acțiune mi-a ținut interesul treaz pe tot parcursul filmului. Ce are în plus față de altele este stilul de filmare, totul la persoana întâi, grației unei tehnici inovatoare de utilizare a camerei GoPro, montată pe un suport special plasat pe capul actorului care sare, se bate, fuge, se cațără pe clădiri sau alte lucruri care te pun în mijlocul acțiunii. Mă gândesc cât de mișto ar fi acest film, experimentat prin niște ochelari virtuali.
Pasionații de jocuri se vor simți ca acasă vizionând acest film, pentru că te simți ca și cum ai fi la un prieten care se joacă vreun Call of Duty sau CS:GO. Pentru restul, probabil filmul va fi un pic disconfortant, mișcarea camerei putând induce senzații de amețeală, așa că fiți siguri ca vă simțiți apți din punct de vedere al stomacului când și dacă vă decideți să vizionați acest film. Ah și să nu uit alerta obligatorie de rating, acesta fiind un solid R sau 18+ mai pe românește, abundând scenele de violență sau sexualitate, cu sânge, mațe și țâțe la tot pasul.
Hardcore Henry, sau în unele țări numai Hardcore, este produsul experimental al regizorului Ilya Naishuller, cunoscut internauților pentru clipul ce circula pe Facebook numit Bad Motherfucker pe care vă invit să îl urmăriți ca să vă faceți o idee în ce vă băgați, înainte de viziona filmul.
Bun mai sunteți încă aici după ce ați vizionat clipul? Atunci permiteți-mi să îmi continui poliloghia.
Henry se trezește pe masa de operație, după o introducere extrem de grafică, a probabil, evenimentelor care l-au adus în situația de față. Lângă el se află extrem de frumoasa Estelle, care îi spune că este nevasta lui și îi instalează diverse componente cibernetice. Nu peste multă vreme, Akan, un tip ciudat, aflat în controlul unei armate de mercenari și cu puteri telekinetice, întrerupe revederea, o ia pe tipă ostatică și pe Henry îl lasă să moară. Jimmy, interpretat de Sharlto Copley, îl salvează, îi spune ce trebuie să facă în continuare și apoi moare. Practic Jimmy joacă rolul celui care îi dă misiunea protagonistului și îl oferă punctele de expoziție necesare înaintării în poveste. Apare sub mai multe înfățișări de-a lungul filmului, fie sub formă de boschetar, hipiot, nebun drogat, soldat britanic, el sfârșind de fiecare dată prin a muri în diverse feluri. Ni se va oferi o explicație pentru acest lucru dar nu va zic aici pentru că este printre puținele mistere ce le oferă filmul. Astfel, fidel formulei unui joc video standard, Henry va merge din locație în locație, unde se va bate cu o mulțime de rusnaci, pentru ca mai apoi Jimmy să apară să îl ghideze spre următoarea locație.
Bun, dacă îl rezum în acest mod pare plictisitor, și probabil mulți o să îl considere așa, dar mie personal mi-a plăcut, a fost o gură proaspătă de aer într-un gen de film în care s-au zis toate poveștile posibile. Henry a fost interpretat de mai mult de 10 oameni, datorită faptului că masca pe care se monta camera era grea și incomodă, mulți dintre cei care au purtat-o acuzând dureri de cap și gât. Dacă de Sharlto Copley am zis deja, în film mai apare și Tim Roth, mai mult sub formă de cameo, un glas al conștiinței care îl mobilizează pe Henry în situațiile dificile.
Per total acest film, chiar dacă nu revoluționează genul așa cum a intenționat să o facă, datorită poveștii slabe și a personajelor sub-dezvoltate, oferă pasionaților de ceva nou, o porție bună de adrenalină, așa cum Banlieu 13 o făcea pe vremuri atunci când combina elementele de parkour cu cele de cafteală.
No Comments