Recomandare – musai!
Gen: Thriller, Horror, Supranatural
Regie: Yeon Sang-ho
Distribuție: Yoo Ah-in, Kim Hyun-joo, Park Jeong-min, Won Jin-ah
Nr. sezoane: 1
Nr. Episoade: 6
Durată episod: ~45 min.
Statut: miniserie în desfășurare
Rating IMDB: 6.6
Despre: O figură fantomatică apare în fața anumitor oameni și le prezice cu exactitate ziua și ora morții. În data respectivă, acei oameni sunt atacați cu bestialitate de trei brute fantomatice, care apar și dispar ca din aer, și care trimit victima în iad. De haosul creat de aceste apariții profită un cult religios care convinge lumea că aceștia vizează doar păcătoșii și că restul trebuie să se pocăiască. Doar că unii oameni devin suspicioși de aceste lucruri și încearcă să investigheze situația, punându-se astfel în mare pericol.
Rant: Yeon Sang-ho este regizorul care ne-a adus mega-hitul Train to Busan, precum și continuarea acestuia mai puțin inspirată, Peninsula. Și cu toate că CGI-ul folosit pentru crearea acelor brute fantomatice arăta extrem de urât atât în trailere cât și în produsul final, nu aveam cum să ratez un nou titlu produs de acesta iar Hellbound nu dezamăgește, cu toate că de data asta publicul țintă nu mai este neapărat cel care caută senzaționalism, ci cei mai cerebrali. Și se pare că l-a găsit cu vârf și îndesat, Hellbound reușind să detroneze în mai multe țări pe însăși neclintitul Squid Games, devenind astfel noua senzație coreeană și dovedind dacă mai era cazul, cât de fertilă este cinematografia din această țară.
Cu toate că premisă acestei mini-serii este una supranaturală, brutele demonice și fața sinistră care îți zice când mori sunt ținute mai mult ca elemente de decor, care pornesc haosul care cuprinde cu repeziciune întreaga țară, facilitând apariția unui cult religios numit Biserica Noului Adevăr. Adevăratul accent cade asupra unor oameni prinși în centrul acestor evenimente și cum îi afectează pe fiecare în mod diferit această „nouă realitate”. Pe de o parte îl avem pe polițistul onest Jin Kyeong-hoon, care încă nu și-a revenit din moartea violentă a soției sale și din faptul că ucigașul ei a fost lăsat liber. Lui i se cere să investigheze un fapt aparent imposibil, o crimă comisă în văzul lumii, dar a căror perpetuatori au dispărut în neant. Această crimă servește ca și catalist pentru o nouă religie, a cărei lider, șarmantul Jeong Jin-soo, este imediat pus sub investigație. Un alt personaj care este repede atras în aceste evenimente este avocata Min Hye-jin, care o reprezintă pe recipienta unui astfel de mesaj, a cărei execuție Biserica dorește să o transmită live.
Dacă în Train to Busan, oamenii trebuiau să se ferească de acei zombie însetați de sânge, în Hellbound oamenii trebuie să se ferească de alți oameni spălați pe creier de noua ideologie, sau tineri care aderă doar pentru a-și trăi fanteziile vicioase sau frustrările, mai ales când oricine este suspectat de a fi păcătos este aspru pedepsit de îndată ce le cade în mână. Iar cum păcatul poate fi interpretat cum se dorește, serialul ne arată cum poate să ia naștere o justiție viciată de haos și de interese. Prozelitismul creat artificial doar ca anumiți oameni să poată profita, nu este un concept nou, dar este sublim reprezentat, iar saltul de cinci ani dintre cele două povești principale, ne arată cât de mult se poate schimba societatea și cât de ușor poate fi controlată și manipulată dacă ai la îndemână mijloacele necesare.
Hellbound este un serial surprinzător, a cărui fiecare final de episod te lasă în suspans și te face să vrei să vezi mai mult. Distribuția este și ea la fix, ca mai de obicei, cu versatilul Yoo Ah-in în rolul liderului noului cult. Succesul nesperat se pare că i-a convins pe cei de la Netflix să comande un sezon secund, așa că poate Hellbound va fi o discuție mult mai lungă decât am crezut inițial.
No Comments