Recunosc din capul locului: nu îmi plac filmele de groază. Nu mi-au plăcut niciodată, de când Evil Dead, Day of the Living Dead și în special miniseria TV IT, au băgat spaima în mine, copil mic fiind. De atunci m-am intersectat foarte rar cu acest gen de film, mai vedeam câte unul la ani buni distanță. Nu am înțeles niciodată nevoia de a fi speriat, de a sări din scaun când vreo lighioană sare din debara sau să mă simt inconfortabil când vreun deviant decide să ciopârțească pe cineva pe viu. Da, sunt conștient că majoritatea au apărut ca satiră și critică socială, dar nu am putut să trec niciodată peste disconfortul care îl resimțeam vizionându-le. Totuși, într-un efort de a trece peste aceste prejudecăți și hotărât să văd cel mai lăudat film de gen al anului, IT, întocmai remake-ul filmului ce mi-a bântuit o parte din copilărie.
Și trebuie să recunosc că filmul m-a speriat, și nu odată. Poate pentru că, nevizionând aceste filme noi de groază, adevărate festivaluri de jump scares, mi-am păstrat un pic din sensibilitatea și sanitatea care face un om normal să tresară când vede anumite scene înfricoșătoare.
Din start va trebui să ne înțelegem un lucru. IT și-a făcut pentru prima dată simțită prezența în paginile romanului omonim, scris de Stephen King prin 86, o carte foarte voluminoasă, plină ochi de informații ce nu se regăsesc în nici una din adaptările acesteia. Adaptările sunt două la număr, o miniserie pentru TV apărută în anii 90, în care Tim Curry făcea poate unul dintre cele mai bune roluri din distinsa sa carieră, și un film recent apărut, a cărui cronică o citiți. Mulți compară acest film cu miniseria din 90, lucru deloc indicat. Din motive ce țineau de rating și pentru a putea fi difuzată la televizor în primetime, seria a căpătat un rating PG 13, iar o mulțime de scene cu adevărat terifiante, nu s-au mai regăsit în producția finală. Ce a păstrat în schimb a fost alternarea planurilor prezent viitor, lucru ce lipsește în filmul nou, acesta simplificând lucrurile.
Dar toate au un punct comun, și anume orășelul Derry, un orășel aparent liniștit, perturbat tot la 27 de ani de un spirit rău, ce ia forma fricilor celor pe care acesta îi vizează. În timpul unei furtuni, micuțul Georgie, la îndemnul fratelui său mai mare – Bill, iasă afară să se joace cu o bărcuță de hârtie. Însă tragedia, sub forma unui aparent simpatic clown de circ, îl lovește pe micul Georgie, care dispare în canalizarea orașului. Trece anul iar la începutul vacanței de vară, Bill, împreună cu prietenii săi, decid să aibă o vară cât mai frumoasă, un lait motiv ce îi va urmări pe protagoniști de-a lungul filmului. Aceștia sunt loserii liceului, printre ei numărându-se Stan – arhetipul băiatului evreu, pragmatic și mânat în toate deciziile de către părinți, Eddie – ajuns un ipohondru din cauza unei mame hiper-obsesive, Richie – care din cauza gurii mari și a limbajului mereu vulgar ajunge în diverse încurcături și Bill – încă marcat puternic de dispariția frățiorului său. Acestora li se vor alătura și alții: Beverly – o fată cu spirit liber, victimă a abuzului domestic din partea tatălui său și ținta multor zvonuri și ironii din partea colegelor sale, Ben – un grăsun proaspăt transferat în școală și Mike – un băiat de culoare, ambii fiind victimele preferate ale lui Henry Bowers, bătăușul sociopat al școlii. Aceștia 7 ajung să formeze un grup unit, în special când află că toți au fost victima unui atac din partea unui clown sinistru, care făcea ca cele mai mari frici ale lor să devină realitate.
Copii actori au fost fenomenali în acest film, de departe strălucind energeticul Finn Wolfhard – cunoscut din serialul Stranger Things. Dar nici restul nu au fost mai prejos, Bill, Bev și Ben toți având roluri și motivații foarte bine conturate. Dar cel mai bun rol îl face fără doar și poate Bill Skarsgård – Pennywise. Acesta a avut de realizat un lucru foarte dificil în momentul în care a acceptat acest rol, și anume să îi succeadă în rolul de clown criminal, inegalabilului Tim Curry. În loc să copieze performanța acestuia, Bill și-a adus propria viziune și a ieșit un rol excelent, înfricoșător dar și amuzant în același timp.
Imaginea este un alt punct forte al filmului, atmosfera unui orășel industrial din anii 80 fiind recreată de minune, iar coloana sonoră a filmului te va ține în suspans, dar te va și surprinde, cum a fost în cazul luptei cu pietre dintre Losers și Bowers.
Per total, avem de a face cu un film care l-a făcut până și pe Stephen King să îl vizioneze de două ori și să declare mulțumit că aceasta e cea mai bună ecranizare a vreunei cărți d-ale sale. Avem multe sperieturi, în special pentru cei mai slabi de înger, dar și multe momente amuzante, care vin să ofere un pic de odihnă asaltului necontenit a lui Pennywise. Recomandat pentru fanii cărții, a genului, și tuturor ce vor să vadă un film bun, de calitate.
No Comments