Recomandare – musai!
Gen: Comedie, Dramă
Regie: Greta Gerwig
Distribuție: Saoirse Ronan, Laurie Metcalf, Tracy Letts, Lucas Hedges, Timothée Chalamet, Beanie Feldstein, Stephen McKinley Henderson, Lois Smith
Durată: 1 h. 34 min.
Rating IMDB: 7.4
Despre: Christine „Lady Bird” McPherson este o adolescentă cât se poate de normală. Este o elevă mediocră ca rezultate, încăpățânată, pasionată de activități extra ca și teatru, dar și cu aerele corespunzătoare, încă se întreabă când e mai bine să faci sex, și se ceartă cu mama ei toată ziua din cele mai mici chestii. Mama ei, o femeie harnică, ce lucrează ca soră medicală deseori în ture duble pentru a putea întreține familia după ce soțul ei a fost concediat, este tipul de femeie stoică, ce nu cere multe de la fata ei decât să fie respectată, fiind uneori severă, dar iubindu-și fata necondiționat. Filmul urmărește povestea acestei relații mamă-fiică pe parcursul anului final de liceu al fetei, cu toate suișurile și coborâșurile.
Rant: Fără a intra prea adânc în subiect, Lady Bird m-a făcut să mă simt ca o fată la vârsta respectivă, ceea ce e ceva, mai ales când ești un tip mid-thirties. Este o frântură de realitate perfect surprinsă, având la mijloc două prestații incredibile din partea celor două actrițe mamă și fiică. Pe de o parte avem pe simpatica Saorise Ronan, al cărei nume din păcate este inpronunțabil pentru mine, care face probabil rolul vieții sale. În contrapartidă o avem pe Laurie Metcalf, interpretând perfect rolul de mamă vajnică, și pilon central al familiei. Sinergia dintre cele două este incredibilă, lucru notat și de academie care le-au nominalizat pe ambele pentru premii Oscar.
Filmul poate fi discutat pe mai multe planuri, cu toate că se revine inexorabil înapoi la discuția centrală, relația fragilă dintre mamă și fiică. Eforturile lui Lady Bird de a se distanța de familie, fiind adesea jenată de situația financiară precară, vin contra tentativelor ei de a încerca să fie plăcută de mama ei. Aici un rol determinat îl are scenariul scris aproape la perfecție. Nu sunt discuții filozofice, aș zice că sunt printre cele mai mundane dialoguri auzite, și tocmai de aia filmul are acest feeling real. Dau ca exemplu o singură scenă care mi-a rămas și în minte, și anume momentul în care Lady Bird și Marion erau la cumpărături de haine, interacțiunea dintre ele este genială. Doar dintr-un schimb minimal de cuvinte și câteva priviri, se pot deduce volume întregi de dialog nespus între cele două.
Cu toate astea, există niște lucruri care m-au sâcâit la final, probabil lipsa de finalitate a unor subploturi și câteva personaje cu potențial risipit pe parcurs.
Filmul a primit câteva nominalizări la Oscar dar întrevăd o competiție acerbă mai ales la categoria rol principal feminin unde Saorise Ronan are ghinionul de a o fi prins pe o Frances McDormand în zi de grație cu Three Billboards. Filmul este clar un musai de vizionat, fiind atenție, filmul de debut al Gretei Gerwig în calitate de regizor! Aș mai zice că probabil a devenit unul dintre filmele coming of age esențiale.
No Comments