Loading...

Monster (2004-2005)

by Adrian Solomon, noiembrie 7, 2020

Recomandare – esențial!

Gen: Drama, Thriller, Psihologic, Polițist
Studio: Madhouse
Nr. sezoane: 1
Nr. Episoade: 74
Durată episod: 24 min.
Rating MyAnimeList: 8.74

Despre: Neuro-chirurgul Kenzo Tenma este unul dintre cei mai respectați doctori în domeniul său, este căsătorit într-o familie prosperă și viitorul său arată foarte bine. Decizia de a opera un băiețel în loc de a opera primarul orașului, va fi cea care îi va schimba complet soarta, deoarece băiețelul se dovedește a fi un geniu criminal, care îi va face viața lui Tenma un calvar. Foarte curând, Tenma este suspectat pe nedrept de niște crime comise în spitalul unde lucra, iar pentru a-și dovedi inocența, Tenma va trebui să străbată Germania și Cehia în lung și lat în căutarea adevărului din spatele existenței acestui „monstru”.

Review by Lia C: Despre Monster se poate spune, fără exagerare, că este una dintre cele mai underrated serii anime din câte există, adunând o colecție impresionantă de 74 de episoade. Premisa de la care se pleacă este aceea a unui tânăr și strălucit neurochirurg japonez (Kenzo Tenma) care își practică meseria în Germania, dar a cărui viață începe să se destabilizeze odată ce unul dintre foștii săi pacienți (Johan Liebert) se dovedește a fi un criminal în serie – și monstrul eponim. Învinovățit pe nedrept de crimele lui Johan, doctorul Tenma pornește în căutarea acestuia, având în minte un singur lucru: de a-și repara greșeala făcută prin salvarea lui Johan.

Cu o asemenea durată a seriei, nu este de mirare că firul narativ principal suportă numeroase ramificații, personaje secundare apărând la tot pasul. De remarcat, totuși, este faptul că fiecare dintre aceste istorisiri este relevantă pentru povestea principală, iar personajele pe care nu le avem în prim plan influențează semnificativ plot-ul și evoluția eroilor noștri, astfel încât ni se cere o atenție deosebită la detaliile aparent neînsemnate sau aflate acolo doar „de umplutură”. Contextul istoric contează și el într-o mare măsură, făcându-se numeroase referiri la istoria Germaniei din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și de după sfârșirea sa, la zidul din Berlin ce împărțea Germania în două, căderea acestuia, și curentul neonazist ce amenința din nou.

Încă din start, pot fi făcute niște paralele la literatura consacrată în ceea ce privește povestea. Avem, astfel, un conflict moral parcă scos din Crimă și pedeapsă; doctorul Tenma reprezintă un Jean Valjean japonez urmărit de un Javert neamț, iar punctul prim al întregii acțiuni seamănă aproape leit aceluia din Alegerea Sofiei.

Temele abordate de-a lungul seriei aparțin majoritar sferei filosofice (identitatea, scopul vieții, binele și răul, nihilismul), dar ne bucurăm și de considerabile aspecte psihologice care îmbogățesc farmecul poveștii, specifice psihanalizei (visele și semnificația lor, memoriile represate) și nu numai. În calitate de studentă la psihologie, am simțit că este de datoria mea să acord o mai mare importanță acestor elemente, lucru care se poate lăsa cu ușoare spoilere.

De-a lungul călătoriei lui Tenma, care se întinde din Düsseldorf până taman în Praga, acesta reușește să adune toate detaliile în ceea ce privește apariția acestui monstru pe care îl reprezintă Johan. Astfel, aflăm că un orfelinat din Germania de Est, numit 511 Kinderheim, era de fapt un teren de experimente pe copii (rezultați în urma practicilor de eugenie), condus de o grupare neonazistă ce avea ca scop crearea oamenilor perfecți, care să readucă spiritul hitlerist în sufletul poporului, prin tehnici precum „reprogramarea psihologică” și „spălarea pe creier”, în cuvintele personajelor înșiși. Și ce indivizi mai bine potriviți pentru o modelare comportamentală decât copii până în 10 ani, asupra cărora tehnicile behavioriste (aplicarea de întăriri și pedepse, în funcție de comportamentul pe care dorim să-l formăm) funcționează de minune, așa cum s-a exprimat și John B. Watson într-un citat faimos.

Circumstanțele fac ca Johan să fie unul dintre copiii care a avut de suferit de pe urma acelui orfelinat (și nu numai), practicile de acolo lăsând amprenta puternică a traumei asupra dezvoltării sale ulterioare. Dintre toate dilemele vieții care există pe această lume, Johan se confruntă cel mai crunt cu aceea a identității, aflându-se într-o continuă căutare de sine, a scopului său pe pământ și a sensului vieții sale, o problemă reală, cu care persoanele crescute în orfelinate se confruntă zilnic. Primele contururi ale identității noastre ni le formăm cu ajutorul părinților, care ne relatează felul nostru de a fi încă de când eram mici și care ne încurajează o socializare sănătoasă. Or, atunci când un număr limitat de persoane este nevoit să poarte grija a zeci de copii, nu este de mirare că atenția acordată fiecăruia lasă de dorit, că ideea ta despre cine ești va porni cu stângul, și că problema identității va domina în formarea socială ulterioară, fiindcă nu ai pe nimeni care să îți dicteze primii pași în această direcție.

Unul dintre cele mai sugestive episoade pentru această temă este cel cu numărul 49, care se axează majoritar pe caracterizarea lui Johan, dar și pe aceea a lui Grimmer, unul dintre cele mai interesante personaje ale întregii serii, dar care apare abia în a doua jumătate a acesteia. Grimmer, la fel ca Johan, este unul dintre foștii copii de la 511 Kinderheim, dar care, spre deosebire de acesta, reușește să ajungă un individ echilibrat. Sau cel puțin, el lasă această impresie, până în momentul în care psihologia acestuia este mai adânc analizată.

După plecarea de la 511 Kinderheim, Grimmer frecventează o oarecare „școală specială”, relatând că acolo a învățat cum să își exprime potrivit fiecare emoție. Când să zâmbești, când să râzi, când să fii trist. O învățare mecanică, o învățare bazată pe semnale externe, și nu pe trăire reală, interioară. Grimmer este, așadar, personificarea perfectă a consecințelor experimentelor de la Kinderheim: un individ neintegrat în societate la momentul potrivit, a cărui cogniție socială este mecanică, nu internalizată, un individ care a trebuit să „învețe” cum să se simtă. Sau, mai bine zis, cum să creeze aparența emoției.

Totodată, este puternic subliniată și importanța nevoii de apartenență, nevoie care se manifestă la toate vârstele. Mai ales în cazul lui Johan, acesta își caută cu încrâncenare locul în lume, simțindu-se nedorit de nimeni. Există momente-cheie în evoluția și caracterizarea acestui complex personaj, care parcă întruchipează nihilismul, ce oferă o perspectivă mult mai detaliată și profundă asupra personalității sale, făcându-l cel mai captivant personaj al întregii serii.

Cu toate acestea, Monster este doldora de mister și suspans. Urmărirea lui Johan de către Tenma este un adevărat joc de-a șoarecele și pisica, acesta confruntându-se, în același timp, cu autoritățile care sunt pe urmele lui și țin să-l aresteze cu orice chip. Ce am admirat puternic la personajul lui Tenma este că, prin oricâte încercări ar trece și oricât de grav s-ar afla cu moralul la pământ, acesta nu își pierde niciodată umanitatea, rămânând un om bun în orice situație, ceea ce ridică veșnica întrebare a naturii inerente a oamenilor și a modului în care evenimentele de viață pot să influențeze busola morală a unui individ.

Trag, așadar, concluzia că Monster are doza suficientă de filosofie, psihologie, dar și comentariu social, alături de elementele de thriller și mister, care îi oferă un aer unic printre seriile anime din toate timpurile, meritându-și vizionarea la o vârstă mai matură, pentru a putea absorbi toate detaliile, finețea și complexitatea acestei povești cu adevărat uimitoare.

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email