Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Acțiune, Dramă
Regie: Niki Caro
Distribuție: Yifei Liu, Donnie Yen, Tzi Ma, Jason Scott Lee, Yoson An, Ron Yuan, Gong Li, Jet Li
Durată: 1 h. 55 min.
Rating IMDB: 5.6
Despre: În urma invaziei armatelor nomade Rouran, juna Mulan decide să ia locul tatălui său invalid în armata imperială, dându-se drept bărbat, sub riscul de a aduce dizgrație familiei.
Rant: Disney a reușit să facă un nou film diviziv împărțind din nou criticii, fanii animației și spectatorii casual în tot atâtea tabere. Criticii l-au preaslăvit ca pe a doua venire, RottenTomatoes umflându-l cu pompa, pe când fanii animației clasice fiind plini de vitriol la adresa acestuia, deplângând lipsa unor personaje, a segmentelor muzicale și a anumitor scene simbolice, timp în care spectatorii casual se bucurau de spectacolul oferit. Rantul de azi va fi diferit deoarece va oferi două puncte diferite de vedere.
Fanii animației clasice (Liana C.) – merge cu popcorn!
Un remake inutil, după părerea mea, noul Mulan dezamăgește pe prea multe planuri pentru a fi considerat un film bun.
La origine, Balada lui Mulan este o impresionantă legendă chineză prezentată sub forma unui poem care, de-a lungul timpului, a constituit sursa de inspirație a numeroase filme și piese de teatru, cele mai multe chiar chinezești. În 1998, Disney a pus mâna pe ea și a făcut această poveste populară la nivel mondial, filmul de animație Mulan fiind unul dintre cele mai îndrăgite din întreaga istorie a filmelor animate Disney.
Din nefericire, creatorii remake-ului din 2020 au găsit de cuviință să modifice povestea acestui emblematic personaj prin adăugarea unor elemente deloc necesare și eliminarea altora de mare importanță. Ne întâlnim astfel, cu sora lui Mulan, Xiu, un personaj irelevant care nu are nicio treabă cu povestea originală sau cu orice altă adaptare a acesteia, dar suntem și lipsiți de scene absolut monumentale pentru filmul din 1998, cum ar fi scena tăierii părului (întregul montaj al pregătirilor de plecare a lui Mulan este redus la câteva scurte secunde ce nu au niciun impact pentru urmăritorul deja familiarizat cu povestea.)
Acest remake este sărac lipit pământului în ceea ce privește emoționalitatea, conexiunea față de personaje sau antrenarea în poveste. Nu știu dacă acest lucru este din cauza actorilor, a scenariului cu care au trebuit să lucreze sau a direcției regizorale – cert e că nimic nu prea are „greutate” în acest film.
Însăși Mulan este un personaj puternic schimbat față de animația de acum 22 de ani. Ea nu mai este fata neîndemânatică, dar inteligentă care, în fața nevoii, reușește să țină pasul cu bărbații cărora li se alătură în armată, fiind supuși aceluiași antrenament. În schimb, ni se prezintă o Mulan înzestrată cu o forță și putere neobișnuite pentru vârsta ei, o Mulan care deja este mai bună decât restul. Ea nu progresează deodată cu ceilalți, ci se află deasupra lor datorită naturii sale, filmul ignorând complet munca și efortul depus pe care s-a pus atâta accent în povestea originală. Mulan nu mai este un simbol al egalității, al faptului că și o femeie poate să ajungă acolo unde poate un bărbat – în schimb, ceea ce ne spune acest film este că doar cei făcuți să fie diferiți pot combate aceste prejudecăți. (Mic spoiler: Sora lui Mulan, care nu se bucură de aceste inerente abilități de războinică, ajunge să aibă soarta tipică femeilor din acea vreme: i se găsește un soț și duce o viață de casnică. Deci, cei care nu sunt talentați din născare, să se mulțumească cu puțin.)
Am apreciat filmul în ceea ce privește spectacolul vizual, costumele și imaginea fiind unele reușite. De asemenea, chiar dacă filmul nu mai urmărește tiparul de musical specific animațiilor Disney, acesta reușește totuși să încorporeze varianta orchestrală a unora dintre cele mai apreciate piese din filmul anterior, cum ar fi „Honor to us all” și ”Reflection”.
Fanii Casual (Adrian S.)
Am văzut Mulan prin 2000 și mi-a plăcut destul de mult, avea o animație spectaculoasă, cântecele erau memorabile și dragonul lui Eddie Murphy – Mushu, urma să devină unul dintre cei mai memorabili side-kicks. Dar am rămas cam cu atât, în rest era o altă animație Disney, într-un ocean de animații Disney. Ajungând la fundul sacului creativității, studioul șoricelului pofticios a început să scoată mai nou aceste live-remakes, doar doar or mai stoarce niște bani din portofelul nostalgicilor, și poate vor prinde suficienți fani din noua generație halitoare de popcorn cât să le justifice existența. Iată că a venit rândul lui Mulan să fie convertit în film cu actori reali cu toate că în retrospecție cred că este filmul perfect pentru ca Disney să gâdile atât sensibilitățile criticilor actuali în ceea ce privește diversitatea, prin distribuția complet asiatică, având și multe femei în roluri cheie (regizor, scenariști, cinematografie), precum și să facă bani mulți pe mult visata piață chinezească, pentru care a făcut niște concesii mizerabile, provocând chiar și câteva scandaluri politice.
Dar mai întâi de toate, trebuie luăm în considerare un anumit lucru, Mulan din 1998 era la rândul ei o adaptare a unei populare povești chinezești, Balada lui Mulan, un soi de Ecaterina Teodoriu varianta asian. Astfel, filmul de față se inspiră mult mai direct din acea poveste decât din animație – spre marea dezamăgire a fanilor lipsiți astfel de cântecele clasice și de personajele de comedie, preluând în mod direct de la linii de dialog, la numele invadatorilor – Rouranii (care tot mongoli erau la urma urmei). La fel ca și acolo, împăratul dă un decret prin care solicită ca fiecare familie să contribuie cu una bucată soldat de sex masculin, pentru a combate astfel invazia nomazilor. Doar că familia lui Mulan îl are în componență doar pe tatăl ei olog (un Tzi Ma foarte demn, care cară o bună parte din latura emoțională a filmului), astfel că tânăra se va furișa în miez de noapte pentru a se alătura armatei care era la dracu în praznic aparent, încât era mai să moară pe drum fata, și prinzându-și părul în celebrul top-knot chinezesc, ea se prezintă drept masculul familiei (având astfel o costumație la fel de credibilă ca a lui Clark Kent/Superman).
Zicând însă această poveste, creatorii uită să îi insufle filmului umor și suflet, totul fiind spus pe un ton serios (caz în care mai bine ați viziona drama istorică chinezească cu același nume, din 2009). Salvarea vine însă de pe partea vizuală, care este de o frumusețe epică, decorurile superbe asigurând statutul de decent al filmului. Fanul din mine a tresărit la apariția numelor de Donnie Yen și Jet Li pe generic, cu toate că nu au foarte multe de făcut în film. Scenele de luptă sunt coregrafiate cu măiestrie iar personajele cele mai interesante sunt însăși invadatorii, în special vrăjitoarea Xianniang. Magia mi s-a părut tratată relativ bizar în film, cu acel qi care funcționează doar când decide scenaristul, sau cel puțin așa am avut impresia în timpul vizionării, pentru ca apoi să citesc că de fapt una din virtuțile principale ale acestui qi era onestitatea pe care Mulan a putut să o acceseze doar atunci când s-a debarasat de fațada mincinoasă.
Până la urmă este un coming-of-age cu influențe mistico-orientale, despre o fată care își găsește propriul loc în societate făcând apel la propriile forțe, un mesaj destul de empowering pentru fetele de pretutindeni. Nu mă declar fan al filmului, dar pot să văd de ce ar plăcea spectatorilor casual, de unde și ratingul personal de decent!
No Comments