Recomandare – decent!
Gen: Dramă
Regie: Regina King
Distribuție: Kingsley Ben-Adir, Eli Goree, Aldis Hodge, Leslie Odom Jr.
Durată: 1 h. 54 min.
Rating IMDB: 7.2
Despre: Filmul prezintă povestea unei nopți cu totul și cu totul specială din 1964, când patru prieteni de culoare, unii dintre cei mai reprezentativi negrii din istoria Americii: Cassius Clay, Malcolm X, Sam Cooke și Jim Brown, se întâlnesc în Miami pentru a sărbători victoria lui Clay împotriva lui Sonny Liston.
Rant: One Night in Miami este un debut în forță al actriței/regizoarei Regina King, care adaptează piesa omonimă a lui Kemps Powers, piesă în care autorul, susținut de dovezi istorice, relatează o variantă fictivă a unei seri care s-a chiar petrecut, în care patru personalități „larger than life” s-au întâlnit, au discutat, au dezbătut și au petrecut. Partea fictivă a acestui eveniment este reprezentată de discuția avută de aceștia și de câteva libertăți creative asumate de autor.
Pe scurt, Cassius Clay urma să aibă un meci pentru titlul mondial, meci la care au participat în diverse ipostaze, legendarul cântăreț Sam Cooke, unul dintre cei mai buni jucători de fotbal american din toate timpurile, Jim Brown, dar și controversatul Malcolm X. Fiecare se afla într-un anumit punct al carierei lor, Sam Cooke și Jim Brown fiind cei mai cunoscuți din grup, pe când Malcolm contempla părăsirea organizației care îl făcuse faimos, Nation of Islam, dar dorea să îl convertească pe Cassius Clay, un tânăr boxer aflat în plină ascensiune, și care tocmai urma să câștige titlul mondial în noaptea respectivă. Cei patru s-au întâlnit pentru a-l sărbători pe Clay într-o cameră simplă de hotel, în ceea ce urma să fie o noapte memorabilă.
Cei patru actori au avut sarcini destul de grele, pentru a da viață cât mai fidel unor asemenea legende, dar probabil cel mai greu i-a lui Kingsley Ben-Adir, care avea de pășit în umbra enormă pe care o lăsase Denzel Washington când l-a interpretat pe Malcolm X în capodopera cu același nume din 1992. Și Ben se descurcă mai mult decât onorabil, dând viață probabil celui mai complex membru al acelui grup, un om a cărui viziune și pasiune au fost esențiale luptei împotriva rasismului și a discriminării sociale, cu toate că metodele sale erau cel puțin extreme (momentul din film îl surprinde la puțin timp după ce făcuse remarci scandaloase la adresa asasinării lui JFK, în plină criză de credință cauzată de distanțarea sa față de liderul spiritual al grupării pe care o reprezenta). Acesta spera ca convertirea lui Cassius Clay la credința islamică să reintroducă în bunele grații ale NoI. Și cu toate că întâlnirea era în cinstea câștigării titlului mondial la box de către Cassius Clay și subsecventul său mesaj de trecere la islamism, Sam Cooke are un rol care parcă îl eclipsează pe atlet, în timp ce Jim Brown, la fel ca în viața reală, evită să ia o anume parte în dezbaterile aprinse ce se poartă, el menținându-și propria poziție. Cooke este interpretat admirabil de Leslie Odom Jr. (cunoscut în special pentru rolul său din musicalul de succes Hamilton) și reprezintă în acel moment cel mai de succes membru al grupului, piesele sale fiind în topul american, acesta fiind un pionier al muzicii, care a adus genurile soul și r&b, până atunci destinate exclusiv negrilor, în peisajul mainstream-ului american.
Tema principală a filmului este discuția de cât de mult trebuie să se implice persoanele faimoase în lupta pentru drepturile cetățenilor de culoare, fiecare având propriul punct de vedere asupra acestei teme, cei mai gălăgioși fiind Malcolm și Sam, a căror ideologii se ciocnesc cap în cap deoarece Malcolm îl vede pe Sam ca un trădător al cauzei negrilor, drept unul care s-a vândut diavolilor albi, pe când Sam consideră că el face destule din poziția în care se află, cultivând talente prin intermediul casei sale de discuri. Schimbul lor de replici este fascinant iar momentul în care Malcolm îi dă peste nas lui Sam, punându-i acestuia „Candle in the Wind” a lui Bob Dylan, și spunându-i că un alb a reușit să transmită mai bine un mesaj valabil pentru lupta contra rasismului, prin muzica și versurile sale, decât a reușit Sam să o facă vreodată prin piesele sale cocoțate în top doar pentru că sunt făcute pentru a place albilor, este unul dintre cele mai puternice momente văzute în filmele din ultima vreme (știind faptul că Sam Cooke s-a inspirat din piesa lui Bob Dylan când a creat ceea ce urma să devină imnul mișcării drepturilor civile – „A Change Is Gonna Come”)
Regina King a reușit să producă o surpriză plăcută pe care, fără îndoială, o să o vedem printre nominalizările marilor premii de anul acesta, un film cu un mesaj puternic, în special în contextul politico-social BLM-ist în care se află America zilelor noastre.
No Comments