Recomandare – decent!
Gen: Acțiune, Thriller spionaj
Regie: Lee Hae-young
Distribuție: Sol Kyung-gu, Lee Hanee, Park So-dam, Park Hae-soo, Seo Hyun-woo
Durată: 2 h. 13 min.
Rating IMDB: 6.2
Despre: În Coreea anilor 30, aflată sub dictatura totalitară a împărăției japoneze, un grup de oameni luptă pentru libertatea țării, infiltrați fiind în structura de conducere. După ce o tentativă de asasinat eșuează, cinci suspecți sunt preluați de armată și duși într-un luxos hotel de pe litoral, pentru a fi interogați și pentru a descoperi cine dintre ei este temuta Fantomă.
Rant: Phantom este pe scurt un thriller de spionaj de epocă, din istoria întunecată a Coreei coloniale, aflată sub dominație niponă – „protectorat” vezi doamne, de fapt o altă modalitate de a zice sclavie. Prin filme ca acesta, este suficient să înțelegi de ce Japonia nu este prea îndrăgită de țările vecine, datorită cruzimii, brutalității și aroganței cu care au subjugat adesea atât coreeni cât și chinezii. Trecând peste lecția de istorie învelită în suficient patos naționalist, Phantom spune o poveste cu și despre spioni. Noi urmărim, mai adesea prin ochii domnișoarei Park Cha-kyung, întreaga desfășurare de evenimente care duce spre subsecventa „relocare” a celor cinci personaje principale. Toți sunt coreeni care au ajuns să lucreze în diverse birouri guvernamentale și care ar fi avut acces la anumite informații sensibile, de care s-au folosit luptătorii pentru independență atunci când au plănuit un asasinat asupra noului guvernator. Doar că asasinatul a dat greș, iar japonezii doresc să scoată la iveală cine este trădătorul, așa numitul agent cu cod secret Fantoma. Filmul poate fi împărțit în trei secvențe mari și late, plănuirea, executarea și rezultatul tentativei de asasinare, capturarea celor cinci suspecți și deținerea loc în noua lor locație, și în cele din urmă, deznodământul exploziv al anchetei. Și dacă prima parte pornește relativ molcom și servește mai degrabă pentru expozițiune, partea secundă este excepțională, suspansul fiind dat la intensitate maximă, totul semănând cu un încins joc de Among Us în care nu știi exact ce îi motivează pe cei cinci suspecți, în care toată lumea pare a fi vinovată de ceva și toți se dau de ceasul morții pentru a afla cine e spionul, pentru a evita tortura promisă de sadicul general nipon care îi supraveghează. Și dacă până aici totul se desfășoară precum un thriller clasic de spionaj, lucrurile iau brusc o turnură explozivă, filmul devenind un soi de John Wick ediția freedom fighter, lucru ce contrastează enorm cu ce fusese până în acel moment și care, după mine, trage ușor filmul în jos. Ca de obicei, merită evidențiat jocul actoricesc al celor două actrițe și anume Lee Hanee (Extreme Job) care impresionează prin sensibilitatea pe care o aduce rolului, și în special Sol Kyung-gu (Parasite) care reușește în multe momente să atragă atenția spectatorilor asupra ei, dar și cinematografia superbă și decorurile care recreează atât de bine acea perioadă.
No Comments