De când am pornit acest site am avut intenția să scriu articole în care să prezint pe larg diverși actori sau regizori care m-au impresionat într-un fel sau altul. Consider atunci că cel mai bun mod de a porni aceste articole, este cu unul dedicat regizorului meu de suflet, Quentin Tarantino.
Indiferent ce face, Quentin dă dovadă de o pasiune pentru filme extraordinară, pasiune pe care reușește să o transmită mai departe și nouă, spectatorilor, prin filmele sale bine calibrate, inteligente, cu dialog acaparant, scene stilizate de acțiune și de violență, precum și prin personajele sale personaje memorabile. Fiecare film de-al său reprezintă o bucată din istoria cinematografică trăită de Quentin de mic copil, iar de îndată ce a avut posibilitatea de a-și crea propriile filme, nu a ratat vreun moment de a omagia stilurile care l-au influențat. Iar stilurile sunt dintre cele mai variate, fie că vorbim de filme cu gangsteri și jafuri ca în Reservoir Dogs, fie că e vorba de filmele de acțiune violentă a anilor 70 ca în Pulp Fiction, blaxpoitation-ul din Jackie Brown, wuxia sau legendarele filmele cu arte marțiale produse de chinezi așa cum ne arată Kill Bill, serial killer movies a la anii 80 cu Deathproof sau spaghetti western din Django Unchained.
Este bine cunoscut faptul că de mic, Tarantino a avut o apetență aparte pentru filme, fiind încurajat de mama sa și de tatăl său adoptiv să le urmărească, fără nici o restricție. Odată crescut, el a trecut prin diverse joburi, una dintre ele fiind aceea de asistent la un centru de închiriat casete video, unde adesea recomanda filme tuturor celor care erau interesați de filme de calitate. În scurt timp a ajuns și la școala de actorie, unde avea să întâlnească diverși viitori colaboratori. După ce și-a făcut un nume în Hollywood, el a reușit să își realizeze primul său film și anume Reservoir Dogs, un film independent, realizat cu buget redus, dar care avea să devină unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată, un adevărat clasic.
Și totuși, ce anume îl face pe Tarantino așa de fascinant, în afară că e un tip care a pornit de la nimic, dar care a ajuns să facă și să trăiască din ceea ce îi plăcea cel mai mult?
1. Aproape toate filmele sale au ajuns să aibă un statut de filme-cult
Cariera regizorală a lui Quentin a început în anul 1992, odată cu Reservoir Dogs. Lui Harvey Keitel i-a plăcut așa de mult scenariul încât s-a implicat financiar pentru ca acest film să vadă lumina zilei. Filmul a ajuns să fie numit printre cele mai importante filme făcute vreodată. Pulp Fiction, următoarea producție a lui Q.T. din 1994, avea să îi cimenteze acestuia statutul de regizor dar în special cel de scenarist, fiind recompensat de Academie cu un Oscar pentru scenariul acestui film.
Un alt fapt ce a dus la succesul lui Q.T. a fost faptul că aproape toate filmele sale sunt bazate pe scenarii originale făcute de el, cu excepția Jackie Brown, care era o adaptare a unui roman. Acest lucru, i-a dat o libertate de care puțini regizori se bucură în Holywood, permițându-i să facă exact ce își propunea să facă. De aceea filmele sale se disting prin violența excesivă, atât fizică cât și verbală, dar și prin dialogurile lungi, expert croite, care nu plictisesc. De aceea aș putea spune că Tarantino este, probabil, cel mai mare regizor independent.
Din păcate, acest lucru a însemnat că filmele sale apăreau cu o frecvență destul de redusă având în vedere că el era implicat în absolut tot. Dacă primele filme au apărut destul de repede unul după altul, cu Reservoir Dogs în 1992 și Pulp Fiction în 1994 și Jackie Brown în 1997, restul producțiilor au fost mai răsfirate, cu Kill Bill împărțit în două din cauza lungimii excesive a filmului, lansat ca Volume 1 în 2003 și Volume 2 în 2004, Deathproof în 2007, Inglorious Basterds în 2009, Django Unchained în 2012 și The Hateful Eight în 2015.
Iată că în lunga sa carieră de 25 de ani, Quentin a făcut doar 8 filme (asta dacă vei considera Kill Bill Volume 1 și Volume 2 ca fiind unul singur). Totuși acest lucru nu a însemnat ceva rău, pentru că de fiecare dată când a venit cu o producție nouă, a câștigat fani noi, reușind în același timp să își păstreze și pe cei vechi. Filmele sale reușesc să transcendă clișeele vremii, fiind vizionabile oricând, indiferent de generație.
2. Indiferent cu ce actori a lucrat, a reușit mereu să scoată ce era mai bun din ei
În lunga sa carieră, Tarantino a reușit să își creeze propriul său grup de colaboratori apropiați. Printre cei la care a apelat cel mai des se numără Samuel L. Jackson (7 filme dacă punem și True Romance la socoteală), Zoe Bell (5 filme), John Parks și Tim Roth (4 filme) sau Harvey Keitel și Michael Madsen (3 filme). Bineînțeles că asta nu l-a împiedicat să aducă actori noi în fața publicului larg, făcând din relativ necunoscuții Ving Rhames sau Christoph Waltz, adevărate stele de cinema.
Dar poate lucrul care îl separă pe Tarantino de mulți alți regizori, este felul său de a reinventa și revitaliza cariere de actori ce păreau de mult uitați de public. John Travolta, Uma Thruman sau Harvey Keitel sunt doar câțiva din actorii care trebuie să îi mulțumească geniului și inspirației lui Q.T.
3. Filmele lui au anumite elemente cheie care le fac ușor de recunoscut
Filmele lui Tarantino reprezintă o experiență aparte. Fiecare film are tema proprie, deseori aceasta variind foarte mult de la film la film, dar mereu vor exista anumite elemente care le vor uni și care îți vor da indiciul că te uiți la un film Tarantino. În continuare vă voi prezenta câteva din lucrurile ce îl fac pe Tarantino să fie Tarantino:
- Foot fetish – aș putea începe cu fetișul regizorului de a filme cadre cu picioare goale, în special picioare de actrițe. Fie că vorbim de Bridget Fonda, Uma Thurman, fetele din Deathproof sau de ce nu, Selma Hayek în From Dusk till Dawn, omul are un fetiș clar în ceea ce privește picioarele femeilor, poate și pentru că a lucrat ca ușier la un cinema porno în tinerețea sa, și s-o fi scârbit.
- Trunk shots – sau pe românește, filmarea din portbagaj, un clișeu tipic de-al lui Tarantino, care apare în aproape toate filmele sale. Puteți vedea mai bine despre ce vorbesc în acestă arhivă de poze.
- Corpse POV – sau punctul de vedere al cadavrului/victimei, o altă tehnică specifică lui Tarantino pe care, la fel ca cea descrisă mai înainte, o regăsim în aproape toate filmele sale.
- Bathroom moments – cel mai clar exemplu de simbolism, toaleta pentru Tarantino reprezintă cel mai important loc în filmele sale, dar și o juxtapunere între cotidian și extrem. Cel mai bun exemplu ar fi soarta lui Vincent Vega din Pulp Fiction. De trei ori merge la baie în film, și de fiecare dată ceva din în ce în ce mai rău se întâmplă. Tarantino alege acest loc pentru că acolo oamenii sunt vulnerabili și izolați, și este cel mai concret exemplu de mundan posibil.
- Non-linearitate – Probabil una dintre cele mai importante trăsături ale filmelor lui Q.T. este lipsa acestora de linearitate. Majoritatea filmelor sunt compuse din diverse secvențe amestecate, care te induc ușor în confuzie, dar acest lucru oferă o re-vizionabilitate extraordinară acestor filme. Mereu vei reveni cu interes în încercarea de a-ți constitui propriul time-line al filmelor respective.
- Coloana sonoră – chiar dacă în ultimele filme a colaborat fie cu Ennio Morricone, care a obținut și un Oscar pentru soundtrackul lui Hateful Eight, fie cu RZA, Tarantino este un geniu și când vine vorba de corelarea imaginilor cu o piesă sau un anumit sunet. Dacă ne gândim doar la câteva momente iconice din filmografia lui, nu putem să nu ne aducem aminte și de piesa care le acompaniază. Și aici vorbim despre momentul din Reservoir Dogs în care viitorii spărgători iasă din restaurant, mergând în slow-motion pe piesa Little Green Bag, sau în Kill Bill și anume melodia fluierată de asasina Elle Driver în drumul ei spre camera unde zăcea în comă The Bride sau Pulp Fiction cu dansul devenit iconic a lui Vincent Vega și Mia Wallace în restaurant, pe piesa lui Chuck Berry – You Never Can Tell, toate momente de pură magie cinematică.
4. Universurile cinematice comune sunt la modă azi? Tarantino le făcea de prin anii ’90
Tarantinoverse este ocupat de filmele lui Tarantino dar nu doar cele regizate de el ci și cele la care a lucrat în calitate de scenarist sau producător, cum ar fi From Dusk till Dawn, Natural Born Killers sau True Romance. Cu toate că la prima vedere par a nu avea nimic unele cu altele, filmele lui Tarantino au cele mai nebănuite conexiuni. Acestea se manifestă în general prin lucruri: legătura dintre diverse personaje și o suită de mărci de produse inventate de Quentin.
Tarantino a creat o sumedenie de personaje memorabile, ușor de identificat și pentru cei neinițiați.
- Frații Vega – protagoniști ai primelor două filme a lui Q.T. și anume Vic Vega (Michael Madsen) din Reservoir Dogs și Vincent Vega (John Travolta) din Pulp Fiction. Ba mai mult, printre planurile care din păcate au trebuit abandonate din varii motive, se număra filmul The Vega Brothers, care urma să ne spună povestea celor doi frați.
- Familia McGraw – reușește să își facă apariția în mai multe producții și anume șeriful Earl McGraw (Michael Parks) apre atât în From Dusk Till Dawn cât și în ambele segmente ale filmului Grindhouse, adică Deathproof și Planet Terror. Fiul acestuia, atât pe ecran cât și în viața reală (James Parks) îl interpretează pe Edgar McGraw și apare în Kill Bill și în Deathproof iar fiica șerifului, Dr. Dakota McGraw-Block apare în Planet Terror.
- Familia Donowitz – tată și fiu mai precis. Tatăl apare în Inglorious Basterds – Sergentul Donny Donowitz, ”The Jew Bear” iar fiul, Lee Donowitz, este un producător de filme obscur ce încearcă să colaboreze cu protagoniștii din True Romance.
Astea sunt printre cele mai cunoscute și mai evidente legături dar universul lui Tarantino e plin ochi de asemenea easter eggs.
A doua chestie ce unește aceste filme sunt mărcile inventate de Tarantino. De la sucurile GO, la țigările Red Apple, burgerii Big Kahuna sau restaurantele Jack Rabbit Slim și Teriyaki Donut, acestea sunt omniprezente și oferă o bucurie reală să descoperi în câte filme își fac apariția.
5. Dragostea pentru filme și suportul oferit distribuiri lor
Că Quentin Tarantino iubește filmele deja cred că v-am convins. Dar pentru el nu este de ajuns să le iubească. Dorința lui este de a le împărtăși cu toată lumea. Pentru asta a făcut demersuri precum creerea companiei de distribuții Rolling Thunder Pictures alături de Miramax, care se ocupa de distribuirea unor filme mai puțin cunoscute publicului american precum The Beyond, Chungking Express, Detroit 9000, Mighty Peking Man, Sonatine sau Switchblade Sisters, multe dintre ele fiind și surse de inspirație pentru el.
După ce numele său a început să capete o anumită sonoritate în Holywood, Tarantino s-a folosit de el ca să promoveze filme străine care de obicei treceau neobservate pentru americani. De obicei acestea aveau atașată eticheta „Presented by Quentin Tarantino” sau „Quentin Tarantino Presents”. Primul dintre ele a fost Iron Monkey, care avea să facă încasări de peste 14 milioane de dolari, de șapte ori costul producției. În 2004 el a oferit Americii super-producția wuxia Hero, cu Jet Li în rol principal, ce urma să ajungă pe locul 1 la box office în ziua lansării, cu încasări de 53.5 milioane de dolari. L-a ajutat pe Eli Roth în 2006 cu prezentarea filmului Hostel pentru ca în 2007 să chiar producă partea a doua. Tot în 2006, a mai lansat un film thailandez numit The Protector iar în 2008 a produs filmul Hell Ride. (sursă Wikipedia)
Mai mult, în 2007 Tarantino a achiziționat cinematograful New Beverly, salvându-l de la faliment. El urma să declare că atât timp cât va fi el în viață, acest cinema va continua tradiția rulării filmelor de pe peliculă de 35mm și nu digitale așa cum se obișnuiește pretutindeni.
6. Colaborări
Pe lângă funcția de regizor/scenarist/actor în propriile filmele, pe Tarantino îl putem vedea colaborând frecvent cu Robert Rodriguez iar numele său a apărut pe mai multe generice de filme faimoase. Astfel el a scris povestea pe care se bazează clasicul film a lui Oliver Stone – Natural Born Killer, a conceput scenariul lui True Romance și a lui From Dusk Till Dawn iar ca actor a apărut în diverse filme și seriale.
Revenind la colaborarea sa cu Robert Rodriguez, Q.T. a apărut atât în Desperado cât și în From Dusk Till Dawn iar împreună cei doi au regizat Sin City și fiecare a contribuit cu câte un film la dubla prezentare numită Grindhouse (Tarantino cu Deathproof și Rodriguez cu Planet Teror).
Ce îi rezervă viitorul?
Tarantino a declarat că se va retrage din făcut filme la 60 de ani sau când va ajunge la filmul cu numărul 10. Deocamdată are 8 și mai are 6 ani la dispoziție să vină cu celelalte două filme. Apoi se va dedica scrierii de piese de teatru, The Hateful Eight fiind un bun preview pentru viitoarea sa carieră.
Orice va face, oriunde îl vor purta pașii, eu o să rămân mereu un mare fan al filmelor sale și sper ca în urma acestui articol, să vă fi convins pe câțiva dintre voi să îi acordați o șansă.
Vizionare plăcută!
No Comments