Dacă tot am apucat să înșir filmografia sa printre recomandări (scurtă dar foarte promițătoare) m-am gândit că i s-ar cuveni și un articol acestui extrem de talentat regizor din Noua Zeelandă.
Taika Waititi sau Taika Cohen, după mamă, este un artist veritabil. Fiind jumătate Maori Te Whānau-ā-Apanui (după tată) și evreu rus (după mamă), Taika a crescut în nordul Noii Zeelande, iar mai apoi în Wellington.
În timpul facultății a făcut parte dintr-o trupă umoristică numită So You’re a Man, din care mai făcea parte și Bret McKenzie și Jemaine Clement, care aveau să constituie propria lor trupă de umor muzical, Flight of the Conchords, despre al căror show am scris cu altă ocazie. Taika împreună cu Jemaine urmau să fondeze un duo umoristic intitulat The Humorbeasts. Insist cu aceste informații pentru a evidenția legătura strânsă dintre ei, în special Taika și Jemaine, fiindcă cei doi urmau să colaboreze îndeaproape la mai multe proiecte.
Taika nu este doar un simplu regizor, el trecându-și de-a lungul timpului și alte meserii în CV, precum: scenarist, actor, comedian, pictor, fotograf (cu expoziții atât interne cât și în străinătate), sculptor și creator de modă.
Haideți să aruncăm o scurtă privire asupra anumitor elemente pe care le consider cheie atunci când vorbesc despre Taika.
1. Descoperirea sensibilității neo-zeelandeze
Trebuie să recunosc că nu știam prea multe despre această țară înainte să mă apuc de vizionat filmele lui Taika. Auzisem de ea, știam că are un decor superb și că datorită lui Lord of the Rings și a regizorului Peter Jackson (nativ neo-zeelandez) majoritatea locuitorilor au primit de lucru. Mai știam că principala lor ocupație este păstoritul dar și că sunt niște rugbiști ai dracului de buni, care fac celebra haka înainte de meciuri. Prin filmele lui Waititi, am apucat să cunosc oamenii de rând, dramele lor zilnice și poveștile mici de dragoste, creștere și ură. Am aflat că filmografia lor conține deseori porții mari de umor deadpan (stilul meu preferat).
2. Maestru al filmelor happy-sad
Filmele lui Taika nu pot fi considerate pur și simplu comedii. Da, conțin o groază de elemente amuzante dar acestea sunt doar mecanisme defensive pentru poveștile triste care ne sunt spuse. Taika preferă să scoată la rampă personaje inadaptate social, precum Jerrod și Lily din Eagle vs Shark, sau copii care sunt smulși din copilărie și prezentați cu situații dramatice precum Boy din Boy, sau o combinație dintre cele două cum ar fi Ricky Baker din Hunt for the Wilderpeople. Aș include și întreg colectivul de vampiri din What We Do In the Shadows, pentru că sunt creaturi din afara timpului, vestigii istorice ce încearcă să se adapteze timpurilor moderne. Cu toate astea, filmele acestea reușesc să te binedispună, să te amuze, să te facă să zâmbești, indiferent cât de neagră pare a fi situația. Ce reușește Taika cu aceste filme este magie curată, fiind în stare să combine fericirea cu tristețea.
3. Împrumută elemente cheie de la alți regizori mai renumiți
Nu le copiază, el pur și simplu le împrumută și le transformă în ceva propriu și personal. De exemplu în Hunt for the Wilderpeople se folosește de structura pe capitole atât de des utilizată de Tarantino. În Boy ne dovedește că este un maestru al montajelor expoziționale amuzante, des folosite de Edgar Wright în a crea celebra sa comedie vizuală. În aproape toate filmele sale ne arată un fler excepțional pentru a încadra acțiunea precum o face Wes Anderson, astfel încât deseori ai impresia că te uiți la filmele acestuia. Și la fel ca mulți alți regizori faimoși, Taika are propria lui listă de colaboratori frecvenți: Rachel House (o veterană a filmelor neo-zeelandeze, a apărut în 4 din cele 5 filme ale lui Taika), Stu Rutherford (4/5), Jemaine Clement, Rhys Darby, Sam Neill (2/5).
Filmografia sa de până acuma este destul de scurtă și conține următoarele filme:
2007 – Eagle vs Shark
2010 – Boy
2014 – What We Do in the Shadows
2016 – Hunt for the Wilderpeople
2017 – Thor Ragnarok
De la film la film Taika reușește să găsească lucruri noi cu care te surprinde. Dacă debutul său, Eagle vs Shark, a fost un film calm, low key, cu buget independent dar foarte sensibil și captivant, restul filmelor sale au fost într-o continuă creștere calitativă. Boy deja arăta cât de confortabil este Taika în spatele camerei. Spunând acea poveste autobiografică, o poveste pe care a scris-o înainte de face Eagle vs Shark, Taika ne arată cât de bine știe să îmbine poveștile triste – copilul a cărui mamă este moartă iar tatăl său, pe care îl consideră cel mai grozav om din lume se dovedește a fi doar un pungaș ordinar, cu lucrurile mundane, amuzante – joaca copiilor sau întreținutul unei ferme. What We Do in the Shadows, bazat pe un scurt metraj de 30 de minute produs de Taika și Jemaine în 2006, a arătat cât de bine primit este pe plan internațional, iar Hunt for the Wilderpeople rămâne, în opinia mea, cel mai bun film independent făcut de Taika până acuma. Thor Ragnarok este pasul legitim în lumea producțiilor mari, făcute pe bugete imense și un bun indicator că Taika poate face față și în lumea încrâncenată a Holywoodului unde studiourile și producătorii dictează tot.
Merită să vă atrag atenția și asupra filmului de scurt metraj numit Two Cars, One Night, film pentru care a fost nominalizat la premiile Oscar, dar și asupra faptului că el a scris scenariul original pentru Moana, filmul de succes al studiourilor Disney.
Planurile de viitor ale sale includ „We’re Wolves” – un sequel pentru „What We Do in the Shadows”, bazat pe vârcolacii din acel film, o adaptare live a celebrului film anime „Akira” și o animație stop-motion numită „Bubbles”, care va spune povestea lui Michael Jackson, văzută prin ochii cimpanzeului său.
Sper că v-am trezit interesul față de acest minunat regizor, dar și față de această interesantă cultură, care pare atât de îndepărtată dar care se simte atât de universală.
No Comments