Recomandare – musai!
Gen: Shounen, Adventure, Fantasy, Action
Studio: White Fox
Nr. sezoane: 2
Nr. Episoade: 25
Durată episod: 25 min.
Statut: ?
Rating MyAnimeList: S1 – 8.28 / S2 – 8.49
Despre: Natsuki Subaru este un adolescent simplu, introvertit, care preferă să stea închis în casă și să se joace toată ziua. Ieșit, într-o seară ca oricare alta, la cumpărături, el se trezește brusc transportat într-o altă lume, o lume necunoscută, plină de magie și și creaturi fantastice. Convins că a făcut saltul într-un joc virtual, el pornește fericit în noua sa aventură, întâlnind-o pe Emilia, fata visurilor sale, încercând să o ajute, doar pentru a muri într-un mod groaznic. El se trezește confuz, în același punct din timp de fiecare dată când moare, păstrând amintirile agoniei morții dar și sentimentele resimțite, și se vede nevoit să petreacă din nou acel interval de timp până când pune toate lucrurile la punct, în special destinul Emiliei și a celor din jurul ei de care el se apropie foarte mult, dar cu cât se apropie, cu atât mai greu este să își păstreze viața.
Rant: Nu m-am așteptat deloc ca acest anime să aibă profunzimea pe care a avut-o sau să îmi ofere atâtea cliff-hangers încât să mă facă să văd episod după episod pentru a vedea care este soarta protagonistului. Și asta în mare parte pentru că pornea ca un isekai generic, moment în care, poate cei nefamiliarizați cu termenul se întreabă ce o fi ăla isekai. Isekai este un tip de anime în care protagonistul sau protagoniștii sunt trași într-o lume fantastică, sau univers alternativ, de cele mai multe ori unul de natură fantasy, cu elfi, goblini, magie și alte nebunii. Problema cu isekaiurile la ora actuală este că efectiv se găsesc pe toate gardurile, în fiecare sezon de anime începând cel puțin două sau trei serii de acest gen, multe de calitate îndoielnică, lucru ce a dus la supra-saturarea pieței. Cu toate astea, Re:Zero a reușit să îmi depășească complet așteptările, grație nu doar unei grafici foarte bune, pentru că am mai văzut seriale ce arătau frumos dar păcătuiau grav la partea narativă, dar în mare parte a unui protagonist cu totul și cu totul aparte, despre care o să vorbesc mai detaliat în cele ce urmează.
Așadar, povestea îl urmărește pe adolescentul Natsuki Subaru, care, în timpul unor cumpărături nocturne, se trezește transportat într-o lume fantastică. Convins că este un joc video, așa cum a mai văzut el în animeurile pe care le urmărea, el se așteaptă la interacțiuni pre-scriptate din partea NPC-urilor care populează toate străzile orașului în care a ajuns. Înarmat fiind doar cu telefonul mobil și plasa de cumpărături, el încearcă să ajute o fată frumoasă, mai întâi să scape de niște tâlhari, iar mai apoi să își recupereze o amuletă foarte importantă. Doar că de fiecare dată el ajunge să moară în cele mai grafice moduri posibile, moment în care au început să mi se aprindă niște beculețe de alarmă care mă informau că s-ar putea să nu fiu în compania unui isekai tradițional. Fiecare moarte este acompaniată de o frică crescândă față de situația sa, el deseori trezindu-se la o viață nouă în același și același punct, păstrând mereu frica și senzația de durere simțită în momentul morții. Cu toate că el învață mereu din aceste întâmplări, simțim cum natura sa mereu optimistă începe încet, încet să se erodeze, până ce vom ajunge la inevitabilul moment de rupere, care, vă asigur, va fi extrem de emoțional.
De ce îl consider pe Subaru că se distanțează de orice alți protagoniști veniți în lumi fantastice? Pentru că el nu este salvatorul acestei lumi, nu este un Mesia omni-puternic și nu continuă să își evolueze nivelele așa cum am face-o într-un joc. El este un laș, un pierde vară care nu a făcut nimic util în viața sa, nu are nici un talent care să îl ajute cu adevărat în această lume nouă. Cu toate astea, el nu se dă bătut, are o ambiție și o determinare câinească, de a proteja și de a salva persoanele pe care le consideră prietene, o loialitate ieșită din comun față de o persoană care uită de el după fiecare moarte, el trebuind mereu să lucreze din nou și din nou la construirea relațiilor cu cei din jur. Și în loc să capete diverse abilități, vrăji sau arme mai potente, el capătă doar informații suplimentare pe care se va vedea nevoit să le folosească cât poate mai bine pentru a da morții sale repetate un sens.
Alături de el, avem o colecție puternică de wannabe waifus, de la Emilia la inegalabila Rem, care are dedicat un episod întreg pentru a ține cel mai înduioșător discurs din ultimii ani. E greu să nu te atașezi de aceste personaje, să îți dorești să le meargă bine.
Eu personal am urmărit varianta Director’s Cut, care combină cele 25 de episoadele în 13 episoade de câte o oră fiecare, și care din ce am înțeles aduce și o serie de schimbări și de editări noi, așa că dacă aveți ocazia, încercați varianta asta.
No Comments