Loading...
Robin Hood (2018) - cronică de A.S.

Robin Hood (2018) – cronică de A.S.

by Adrian Solomon, decembrie 8, 2018

Pentru mine există o speță aparte de filme proaste și anume filmele care îmi chiar doresc să fie bune dar reușesc să mă dezamăgească crunt. Comparabil cu King Arthur a lui Guy Ritchie de anul trecut, acest Robin Hood este disperat să fie trendy și modern, să fie cool prin toate mijloacele greșite. Bathurst ar trebui să se rezume la regizat seriale de TV unde se chiar pricepe, având în vedere că are la activ seriale precum Peaky Blinders, Black Mirror sau Margot, fiind la un moment dat numit chiar cel mai interesant regizor britanic. Robin Hood este și va rămâne o pată în filmografia sa.

De ce oare m-a inflamat așa de mult acest film? Pffft, prea multe motive să le enumăr pe toate dar, dacă ar fi să aleg, aș pune drept cel mai important ca fiind bătaia de joc adusă la adresa personajului, în această cursă obositoare spre cool-ificarea tuturor personajelor. Acuma Robin este un tinerel frezat și mers la sală care în timpul liber face pe justițiarul mascat (complet cu porecla Hood – care seamănă izbitor de mult cu primul sezon din Green Arrow), singur stăpân peste moșia Loxley, trimis la cruciadă împotriva voinței sale. Marian și Will Scarlet sunt un soi de asistenți sociali, dar și SJW-iști înflăcărați, Little John este arabul negru care umple din prima două sloturi ale minorității iar șeriful din Nothingham este posesor al unui discurs inflamator, în stilul Trump, tot mai caracteristic eroilor negativi ai acestor vremuri.

Ce m-a făcut să stau în scaun până la final, nu a fost povestea incredibil de plictisitoare și previzibilă, ci faptul că mai aveam câteva ore de omorât până la următorul film, și faptul că bune sau rele, stau la filme până acestea se termină. Naratorul ne cere imperativ încă din primul cadru să uităm tot ce știm despre această poveste și despre acest personaj, motiv pentru care primul beculeț de alarmă se aprinde în mintea noastră. Hope, sigur vin ăștia cu ceva schimbat. Apoi vedem o Anglie deja tehnologizată, cu mult peste puterea secolului XIV, când în mod normal se desfășura povestea lui Hood. Nu sunt fin cunoscător al istoriei insulei britanice și tot îmi dau seama că settingul e cât se poate de anacronic. După ce Robin află că trebuie să meargă în cruciadă, suntem duși alături de el în mijlocul unei bătălii dintre cruciați și localnici. De fapt se vrea o operațiune secretă la care așa de sanchi, toți participanții sunt cu arcurile încordate. Din senin suntem parcă transpuși într-un veritabil Black Hawk Dawn, doar că în loc de mitralierele somalezilor, se aud, cu zgomote distincte de gloanțe și bubuituri, săgețile trase de  vezi doamne, o arbaletă automată, ce face prăpăd în fraierii invadatori. Deja disconfortul dintre informațiile pe care le-am strâns de-a lungul anilor în ce privește istoria în general și ceea ce vedeam în fața ochilor, devenea prea apăsător. De aici încolo, totul decurge ca într-un video-clip MTV. De notat petrecerea gen Eyes Wide Shut pe ritmuri tehno, total în conformitate cu vremurile respective.

De distribuție este chiar păcat, pentru că avem în general actori talentați, încât te și întrebi ce pariu o fi pierdut Jamie Foxx de apare aici. Taron Egerton, perfect distribuit în Kingsman, nu prea pică bine în rol, Eve Hewson este îngrozitoare pe post de Marian rebelă (asta și faptul că are o față mono-expresivă), Jamie Dornan este și el pe acolo să încaseze un cec iar Ben Mendelsohn … of săracul Ben, face același rol de villain de câteva filme încoace.

Stilul de filmare este obositor și deja pare perimat, folosindu-se zoomurile agresive, o grămadă de explozii și efecte pirotehnice încât aș fi putut să jur că e făcut de Bay și exagerat de multe slow-motions (ar fi fost cu vreo 20 de minute mai scurt filmul dacă ar fi rulat la viteză normală). Totuși, grație acestor lucruri, ritmul filmului este foarte alert, având o singură viteză și asta tot înainte până dă cu capul în primul zid. Și o să dea cu capul repetat în mai multe ziduri.

În sală erau și câțiva puștani enervanți, călare pe mobilele lor, dacă s-au și uitat la film bănuiesc că le-a plăcut, lucru ce m-a făcut să îmi duc aminte de mine ca și copil, și de faptul cât de mult iubeam filmele de acțiune din anii 80 și 90, filme de categoria B, de duzină, astronomic mai bune decât ce am văzut aici. Ce e trist e că filmul se cam ia și în serios, ba plusează și cu o promisiune de sequel. Dacă vreți un Robin Hood bun, rămâneți la Bărbați în izmene și evitați această producție!

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email