Recomandare – musai!
Gen: Acțiune
Regie: Jalmari Helander
Distribuție: Jorma Tommila, Aksel Hennie, Jack Doolan, Mimosa Willamo
Durată: 1 h. 31 min.
Rating IMDB: 6.9
Despre: Finlanda, 1944. Armata germană trebuie să execute de-nazificarea țării așa că ei adoptă metoda pârjolului în retragerea lor grabnică. În pustia finlandeză, un bătrân rupt de lume caută aur. După îndelungi căutări, găsește un filon imens și pornește spre cea mai apropiată bancă, aflată la sute de kilometrii depărtare. Spre ghinionul lui, acesta întâlnește un regiment de naziști abuzivi, care ajung să îi râvnească averea. Spre ghinionul lor, bătrânul pe care îl credeau neajutorat, este un fost soldat legendar din forțele speciale, pentru care nu există cuvântul a se preda fără luptă, iar ei ajung să învețe acest lucru pe propria piele.
Rant: Sisu este un film de acțiune finlandez apărut de nicăieri și făcut pe un buget atât de mărunt încât pentru un film american, ar ajunge să plătească poate doar cateringul. Cuvântul care nu are un corespondent clar în alte limbi, întruchipează rezistența, perseverența și determinarea în fața adversității. Ce m-a făcut să am acest film pe radar a fost trailerul bombastic, care proclama că: 1. este făcut de cei ce au făcut seria John Wick și 2. dădea promisiunea că o să vedem naziști anihilați în cele mai viscerale moduri cu putință.
Dar filmul a ajuns să mă fascineze ca un întreg – de la cinematografie, decoruri, coregrafie de acțiune și felul în care cu dialog minim, reușește să creeze o atmosferă de zile mari, cu suspans în fiecare cadru și cu un actor care probabil va intra în legendă după acest film. Dar să luăm rând pe rând aceste elemente și să le discutăm mai pe îndelete.
Jalmari Helander declara într-un interviu că filmul Rambo a fost prima sa mare dragoste, dar și că a dorit să filmeze peisajele fabuloase ale pustietății finlandeze, aceste două lucruri contopindu-se în pelicula de față. Scutind altfel bani buni pentru efecte speciale , filmul se remarcă prin naturalismul abordării, efectele practice și filmatul on location scutindu-i pe producători de multe dureri de cap (închiriat studiouri, efecte speciale costisitoare, etc.). Și da, există și efecte grafice care arată decent (în decența lor, chiar mai bine ca unele filme Marvel recente). Povestea este una extrem de simplă și în același timp eficientă – un om dă peste niște inamici care vor să îl omoare pentru a-l prăda, doar pentru ca acesta să întoarcă mereu și mereu situația în favoarea sa, refuzând efectiv să moară indiferent de situația în care se află. Nu degeaba este comparat cu John Wick vs. naziști, adică un fost profesionist singuratec care băgase spaima în ruși, este victima unui abuz iar protagonistul aproape silențios începe să omoare dușmani în stânge și dreapta în căutarea dreptății sau a răzbunării. Aici Sisu parcă are un anumit ceva ce îl face oarecum diferit de Wick, și anume că personajul central nu există doar pentru a răzbuna vreun câine mort sau vreo ofensă adusă propriei persoane, motivația acestuia fiind de a-și recupera aurul furat, pentru asta trecând literalmente prin iad și înapoi, împărtășind aici aceeași îndărătnicie și încăpățânare cu care The Dude dorea să își recupereze covorul în The Big Lebowski.
Adept al unui filmat minimalist dar și al conceptului de „showing is telling” – dialogul este ținut la un minim funcțional, singurele frânturi mai îndelungi fiind cele expoziționale ale germanilor, pe măsură ce află pe cine și-au pus în cap. În schimb, regizorul lasă ca imaginile și acțiunea să spună povestea, deseori un tresărit, un oftat sau o privire încruntată spunând mult mai multe decât un dialog clasic. În tot acest carnagiu, există și momente mai ușoare, care virează spre amuzant, dar niciodată cât să deranjeze sau să te scoată din moment. Filmul reușește să te acapareze, să te facă să stai țintuit și încordat, cu ochii pe ecran, în timp ce eroul nostru se regăsește din nou și din nou în situații periculoase, chiar mortale. Și că tot ziceam de eroul central, acesta este antiteza tuturor eroilor de acțiune anorexici și costelivi, cu care Hollywoodul ne terorizează de ani buni încoace. Este un tip pe la un 60 plus de ani, construit parcă aparte, masculin, fără teama de a fi emasculat de prima femelă ce îi iese în cale.
În final, Sisu este o oră și jumătate de testosteron adevărat, în care naziștii chiar o mierlesc în cele mai sângeroase moduri posibile, din acest punct de vedere filmul livrând cu vârf și îndesat absolut tot ce a promis să facă. Vă îndemn să îl vedeți la cinema atât timp cât mai rulează, pentru a vă putea bucura cu adevărat de decorurile impresionante și cinematografie de calitate. Doar să nu aveți așteptări să vedeți un film ce se vrea istoric sau măcar un film ce are treabă cu realitatea, cu toate că nu sare calul așa de tare cum o face seria Fast and Furious. Și nu, filmul nu reinventează genul dar umple un gol, acela de filme fără o agendă liberală în spate, făcute doar de dragul de a aduce o poveste captivantă pe marile ecrane.
No Comments