Unul dintre cele mai așteptate filme ale acestei veri, se dovedește a fi și una dintre cele mai dezamăgiri. Bazat pe o serie de cărți de succes scrisă de celebrul Stephen King, filmul s-a aflat în vizorul mai multor companii și regizori. JJ Abrams a încercat să îl facă dar de frică că ar exista posibilitatea să nu îi facă materialului sursă cinste a renunțat la proiect. Astfel a ajuns la alt studiou și pe mâna altui regizor, Ron Howard, care dorea să facă din acest film un univers extins, atât pe marele cât și pe micul ecran. După ce s-a renunțat și la această idee, filmul a ajuns pe mâna celor de la Sony care l-au numit regizor pe Arcel. Dezamăgiți de primele înregistrări, studiourile au decis să aducă un alt regizor doar că, acest lucru costând o tonă de bani, au renunțat la idee, optând să refilmeze mai multe secvențe. Astfel filmul a fost amânat de trei ori, datele de lansare fiind împinse tot mai departe. Campania de publicitate a filmului a fost dezastruoasă și ea, cu primul trailer apărând abia cu trei luni înainte de lansarea oficială, multă lume habar neavând despre el. Unde mai pui atacul feroce al criticilor care au făcut ferfeniță filmul, pe bună dreptate, și astfel avem toate ingredientele unui eșec.
Bun acestea au fost elementele majore care au stat în spatele producției acestui film. Dar să vorbim un pic și despre produsul final. După cum ziceam, materialul sursă este o serie de cărți ce prezintă un univers vast, Stephen King având timp suficient în cele opt cărți să introducă o mulțime de elemente specifice acestei serii. Filmul vine ca un sequel pentru cea de a opta carte, continuând într-un fel ideea prezentată acolo, dar în același timp, având sarcina de a familiariza spectatorul cu această lume. Și în loc să meargă cu un film de două ore, mai ales că în ultimul timp, spectatorii sunt obișnuiți să petreacă două ore plus la filmele din cinema, aceștia s-au zgârcit la doar 95 de minute, unde au îngrămădit o mulțime de elemente cu rol expozițional, lăsând prea puțin timp pentru dezvoltarea personajelor. Astfel, cu tot efortul lui Idris Elba sau Matthew McConaughey, e greu să înțelegi exact ce îi motivează, par example – ăla rău fiind rău doar pentru că poate. Și povestea copilului pare atât de seacă și by the numbers, încât îți e greu să empatizezi cu el, chiar și în momentele mai tensionate.
Practic, avem în film un copil extraordinar de puternic (dar nu știe de acest lucru) care visează de pe Pământ (Keystone Earth) despre un om în negru ce răpește și folosește copii pământeni, extrăgând din ei ceva?! pentru a ataca un turn imens, lucru ce ar explica cutremurele frecvente resimțite în lumea întreagă. Mai visează și despre lacheii acestui Om în Negru, care au niște tăieturi specifice la baza gâtului. Îl mai visează și pe Roland, un pistolar stoic, singurul ce îi poate rezista abilităților inexplicabile ale Omului în Negru. Însă atât părinții săi cât și prietenii și personalul școlii îl cred pe acesta nebun. Când niște oameni dubioși vin după ell sub pretextul de a-l duce la o clinică de terapie, acesta le vede măștile și își tălpășița spre unul dintre locurile din visele sale, o casă dărăpănată din suburbiile New Yokului, unde găsește un portal spre Mid-World (Lumea de Mijloc) locul unde bănuiește el că se petrec evenimentele din visele sale. Acolo reușește să se întâlnească cu Roland, care îi explică existența mai multor lumi, toate menținute în echilibru de acest Turn Întunecat, care mai are și funcția de a proteja lumile de întunericul înconjurător și de creaturile existente acolo. Ca exemplificare, în cardul următor filmul ne și arată un bau bau ce îi atacă pe cei doi protagoniști, pentru a nu mai fi menționat deloc până la final. Acest Om în Negru, numit și Walter de mămică-sa, este un vrăjitor sinistru, sau un om cu deosebite abilități tehnice, filmul neinsistând în a ne explica de ce are acesta abilitățile care le are, fiind în viziunea mea cel mai OP (over-powered adică incredibil de puternic) villain din câți mi-a fost dat să văd prin filme. El dorește să distrugă turnul și să lase creaturile întunericite să invadeze acest lumi.
Pe lângă aceste lucruri, ni se mai bagă pe gât și o tonă de expoziție, în care aflăm despre Gunslingeri (pistolari) un ordin de luptători dedicați protejării Turnului, sau despre The Shine (strălucirea), puterea magică a copiilor, destul de vag explicată și asta, despre bizarele creaturi folosite de Walter, care necesită măști pentru a-și ascunde fața (tot nu îmi e clar ce anume erau acele creaturi). Dacă tot vrei să introduci atâtea și atâtea elemente noi, de ce să nu pornești de la prima carte, pentru a ne permite și nouă, spectatorilor de rând, să înțelegem mai bine ce se întâmplă.
După cum am mai menționat despre actori, vina nu este nicidecum a lor. Idris Elba face chiar un rol bun, fiind una din puținele atracții ale filmului, conferindu-i lui Roland suficientă emoție. Însă Matthew, cu niște țepi dubioși în cap, este împovărat cu un personaj atât de complex dar despre care povestea ne spune atât de puține, încât nu avea ce să îi facă mai mult. Copilul nu mai zic a fost în tonul filmului, cu fața sa ce exprima prea puține, tentativele sale de umor extrem de seci și chemistry-ul său cu Roland – inexistent.
Am fost la film cu unii care au citit cărțile și cărora filmul li s-a părut o glumă proastă, cu alții ce nu știau nimic despre aceste cărți și cărora filmul li s-a părut destul de interesant, și în cele din urmă eu, care nu citisem cărțile dar știam destul de multe despre ce și cum, pentru care filmul a fost o decepție mare. Așa că, per total, performanța lui Elba este singurul punct strălucitor al filmului, dar și aceasta este îngropată sub un scenariu complet derutant.
No Comments