Recomandare – musai!
Gen: Satiră politică, Dramă, Comedie neagră
Regie: Armando Iannucci
Distribuție: Steve Buscemi, Simon Russell Beale, Paddy Considine, Rupert Friend, Jason Isaacs, Olga Kurylenko, Michael Palin, Andrea Riseborough, Paul Chahidi, Dermot Crowley, Adrian McLoughlin, Paul Whitehouse, Jeffrey Tambor
Durată: 1 h. 47 min.
Rating IMDB: 7.2
Rating RottenTomatoes: 95%
Despre: În plină dictatură stalinistă, tăticul mult iubit al națiunii moare iar între consilierii săi începe o cursă crâncenă și adesea murdară pentru a pune mâna pe putere.
Rant: Îmi vine foarte ușor să îmi imaginez The Death of Stalin reprezentat drept o piesă de teatru, o satiră absurdă a unor evenimente reale, spusă de un adevărat maestru al satirei politice – Iannucci (Veep, The Thick of It), care a găsit în adaptarea benzilor desenate create de Fabien Nury și Thierry Robin, un teren deosebit de fecund.
Povestea începe cu o mostră de comedie absurdă de cea mai înaltă calitate. Orchestra radiofonică moscovită tocmai a încheiat un concert fabulos când brusc sună telefonul în cabina de producție. La celălalt capăt al firului este tătuca Stalin, care emoționat, cere ca de îndată să îi ajungă în posesie înregistrarea concertului respectiv. Singura problemă, nimeni nu se gândise să îl înregistreze, iar ce urmează, frizează absurdul în cel mai amuzant mod cu putință. Această întâmplare servește ca motor pentru restul filmului, deoarece, curând după ce Stalin primește înregistrarea, el decedează, lăsând în urma sa un vid de putere imens. Între-o cursă de care se mișcă mai repede, rotofeiul Beria, crudul șef al NKVD-ului, face primele mișcări, alături de vanitosul și naivul Georgy Malenkov în timp ce Nikita Khrushchev pare că pierde startul. Astfel începe jocul pentru putere, unul deosebit de interesant, cu alianțe făcute și desfăcute și cu nenumărate trădări.
Probabil că fanii istoriei factuale ar prefera expunerea nealterată a faptelor însă pentru Iannucci primează satira, favorizând-o în detrimentul acurateței istorice, în special când are sub comandă o asemenea distribuție fabuloasă. Jocul acestui ansamblu actoricesc de vis este atât de bun încât îmi este foarte greu să zic că se detașează vreunul anume dar dacă aș fi forțat, probabil l-aș alege pe Simon Russel Beale car reușește să facă și mai detestabil dacă se putea, pe Lavrentiy Beria, un violator notoriu, torționar sadic, dar și politician abil, uns cu toate alifiile. Umanizarea acestui personaj pare o sarcină grea, dar nu imposibilă pentru Beale. În același timp însă, nu pot să uit jocul magistral a lui Steve Buscemi care la rându-i îl umanizează și îl face să ne fie destul de simpatic pe această nevăstuică cu față de om care era Nikita Khrushchev. Și să nu îl uităm pe Jason Isaacs care încă de la prima scenă ne atrage atenția asupra anvergurii personajului său Georgy Zhukov. Cât despre prezența veteranului Michael Palin pe post de Molotov, acesta este doar cireașa de pe tort.
Ar trebui să mai menționez și faptul că actorii au mână liberă să folosească ce accent englezesc le cade la îndemână, trecând peste stereotipurile tipice de engleză stâlcită. La început acest lucru creează o stare de incongruență, adică să auzi brooklyneza lui Buscemi vorbită de personajul său Khrushchev te pune un pic pe gânduri, la fel și profundul dialect Yorkshire abordat de Isaacs pentru a-l aduce pe Zhukov în prim plan, dar până la final vei uita complet de acest aspect, precum vei uita și de faptul că este o comedie, ultimele minute ale filmului fiind un adevărat pumn în burtă.
The Death of Stalin este un film care din păcate a trecut neobservat de multă lume și care, cred eu, ar fi merita o mai multă expunere și recunoștință.
No Comments