Recomandare – decent!
Gen: DC, Super-eroi
Regie: Andy Muschietti
Distribuție: Ezra Miller, Sasha Calle, Michael Shannon, Ron Livingston, Maribel Verdú, Kiersey Clemons, Antje Traue, Michael Keaton
Durată: 2 h. 24 min.
Rating IMDB: 6.6
Despre: Barry Allen își folosește super-viteza ca să călătorească înapoi în timp pentru a-și salva familia, dar făcând acest lucru, produce un dezechilibru în multi-vers, creând o lume fără eroi, o lume pe care va trebui să o protejeze de la distrugere.
Rant: The Flash este unul din ultimele filme care constituie muribundul univers DCEU, univers pe care James Gunn a fost adus să îl reseteze/resusciteze. Și atunci, „care mai e scopul acestuia?” a fost întrebarea la care am încercat să găsesc un răspuns, intrând la acest film, deoarece Marvel și DC ne-au condiționat să vedem aceste filme drept doar componente ale unei povești mult mai mari, care se extinde și cuprinde o sumedenie de titluri, titluri care de ceva vreme nu mai au relevanță, de când cu anunțul despre Gunn și faptul că se știe că mai toți actorii au fost puși pe făraș, și toate poveștile au fost abandonate. La fel ca ultimele iterații DC, Black Adam și Shazam – Fury of the Gods, The Flash se simte gol, fără țintă, și asta e un păcat grav atunci când adaptezi una dintre cele mai bune povești puse în paginile de benzi desenate, și anume The Flashpoint Paradox. Cred că și cei de la CW au făcut o treabă mai bună când au adaptat elemente ale poveștii în showul lor omonim. Dar asta nu înseamnă că filmul nu își are momentele sale bune, momente emoționante sau scene interesante de acțiune, dar deseori acestea se simt umbrite de, probabil, cele mai groaznice efecte speciale văzute în ultima vreme, și de un scenariu care încearcă prea multe și care își telefonează momentele cheie. Până și momentul ales de lansare pare a funcționa împotriva acestui film, care vine să ne vorbească despre multi-vers fix după ce Spider-Man: Across the Spider-verse a servit o lecție de cum ar trebui să fie tratat subiectul.
The Flash ne reunește cu protagonistul Barry Allen, care, în propriile cuvinte, simte că a ajuns gunoierul Ligii Dreptății, el mereu trebuind să curețe după aceștia. Pe partea sa non-eroică, Barry luptă din răsputeri pentru a dovedi inocența tatălui său, acuzat și condamnat la ani grei de închisoare pentru uciderea soției sale. Plin de regrete și simțind că ar putea rezolva lucrurile mai ușor dacă și-ar folosi puterile, Barry decide să ia lucrurile în propriile mâini, atunci când descoperă că viteza sa maximă îi oferă abilitatea de a călători în trecut. El se întoarce în momentul pe care acesta îl consideră pivotal, și efectuând o singură schimbare, reușește să dea peste cap întreg universul, salvându-și familia, dar dând naștere la o serie de evenimente catastrofale. Plimbatul acesta prin timp, ne oferă nouă spectatorilor prilejul de a ne face plinul în ce privește nostalgia fanilor vechi, avem posibilitatea de a-l revedea pe Michael Keaton pe post de Batman, sau să vedem cum ar fi fost dacă Nicholas Cage l-ar fi interpretat pe Superman în filmul plănuit de Tim Burton, precum și multe alte surprize.
Ca de obicei, povestea din spatele filmului este mult mai interesantă și observ că acesta este un trend atunci când vine vorba de filmele DC. Promis să apară undeva prin iunie 2022, The Flash a trecut prin mâinile a nu mai puțin de 6 regizori și nenumărați scenariști, care rând pe rând au spus pas proiectului. Când în sfârșit au reușit să se apuce de treabă, mercurialul Ezra Miller a început să le aducă bătăi de cap celor de la DC, prin desele sale ieșiri bizare și derapaje scandaloase, rămase mai mereu nepedepsite, dar care i-au scăzut cota starului și au atras vehemente proteste și mișcări de boicotare din partea publicului. Și când în sfârșit au reușit să ajungă la linia de final, DC anunță că o anulează acest univers extins de filme, și îi oferă frâiele lui James Gunn, pentru a salva ce se mai poate salva și a o lua de la început cu tot ce înseamnă poveste continuă și filme interconectate.
Așa că unde am rămas după ce am văzut acest film? Absolut nicăieri, știm că ce am văzut aici nu va fi semnificativ în viitor și este greu să treci peste ideea că ai pierdut două ore jumătate din viață pentru o adaptare care a fost infinit mai bine reprodusă în filmul de animație Justice League: The Flashpoint Paradox din 2013.
No Comments