Loading...

The Lighthouse (2019) – cronică de A.S.

by Adrian Solomon, decembrie 29, 2019

The Lighthouse nu este pentru toată lumea dar este un film musai pentru cei care doresc calitate în filmul lor! Probabil această propoziție rezumă cam tot ce aș avea de zis despre acest film. Cea mai recentă creație a lui Robert Eggers, cel care ne-a adus apreciatul horror The Witch – cele două fiind de fapt singurele sale filme de lung metraj de până acum, este un film deosebit de multitudinea de producții din acest an, fiind un thriller psihologic fin, care mai mereu te pune pe piste false și îți permite să interpretezi fiecare acțiune, fiecare linie de dialog, fiecare cadru. Este un film încărcat de simboluri și aluzii, în care nimic nu este ce pare a fi, dar și o capodoperă tehnică, alegerea de a filma pe peliculă stoc alb-negru cu o rație de 4:3, ajutând enorm la creerea unei atmosfere apăsătoare, claustrofobă, făcându-ne astfel părtași direcți la poveste.

Thomas Wake și Ephraim Winslow sunt doi oameni care se ocupă de întreținerea și operarea unui far, aflat pe o insulă în apropierea coastei de est a Statelor Unite, aproape de granița cu Canada (aproximativ între Salem și Nova Scotia). Ne aflăm undeva la sfârșitul secolului 19, lucru care reiese din manualul pe care Ephraim îl studiază cu sfințenie, pentru a fi mai bun la slujba sa. Ephraim se ocupă de lucrurile reparații și întreținere, pe când Thomas are ca principală responsabilitate menținerea farului, lucru pe care i-l interzice cu desăvârșire lui Ephraim, cu toată că acesta insistă că manualul spune că se fac ture alternative. Zilele trec, iar Ephraim începe să aibă mici viziuni cu bușteni plutind, și sirene îmbietoare, asta când nu se ia la harță cu un pescăruș cu un singur ochi, sau se satisface în șopron. Între cei doi bărbați se cască o falie tot mai adâncă, deoarece Thomas este ca un căpitan de vas ursuz, care vorbește o engleză veche, deseori în versuri, și care îl disprețuiește pe mai tânărul său coleg, ținând mai mereu să îi arate cine e șeful. Dar ziua plecării se apropie și trece fără ca vreun vas să vină după ei, asta și datorită unei furtuni aprige care s-a apucat să măture insula. În curând proviziile lor încep să se diminueze, coșmarurile să se intensifice și tot mai multe secrete încep să iasă la iveală, secrete care le amenință sănătatea mentală a celor doi. Cine va ceda primul, vor reuși să treacă cu bine peste furtună, ce e cu sirena și cu viziunile din ce în ce mai reale, astea le veți vedea și le veți judeca voi, probabil după ce ați revizionat filmul încă de două ori pentru a pune cap la cap toate elementele.

The Lighthouse este un proiect ambițios, dar care nu ar fi ieșit la fel de bine dacă nu i-ar fi avut pe Willem Dafoe și pe Robert Pattinson în rolurile principale, ambii într-o formă de zile mari. Se pare că anul acesta a fost unul propice duetelor actoricești, după DiCaprio și Pitt în Once upon a Time… și Pryce și Hopkins în The Two Popes. Dafoe e absolut mesmerizant, el canalizînd la perfecție un Captain Ahab sau orice căpitan de vas ursuz, discursurile sale fiind nu doar greu de înțeles datorită englezei vechi folosite, dar redate cu atât patos (blestemul său la adresa lui Ephraim fiind realmente înfricoșător) încât îl vei ține minte mult timp de la vizionare.

Despre Pattinson, nu mai am cuvinte de laudă, acesta devenind cu ultimele sale roluri un actor adevărat, departe de imaginea bolnăvicioasă pe care rolul lui Edward Cullen i-a oferit-o ani de zile. Interpretarea sa este genială, personajul său Ephraim fiind și cel pe care îl urmărim în această povestea, noi fiind martori la varianta sa de adevăr, adevăr mereu pus la încercare de Thomas. El este un tânăr zilier, sătul de tăiat lemne în Canada și decis să încerce ceva nou, mai riscant dar mai bănos. El nu se dă în lături de la nici o sarcină, cu toate că încet, încet începe să urască faptul că este tratat ca o nevastă (relația de putere dintre cei doi fiind foarte importantă în acest film) dar mai mult decât atât, el începe să devină din ce în ce mai atras de lumina de la far, o lumină simbolică, care – în funcție de ce filtru folosim atunci când analizăm filmul – poate însemna orice.

După cum ziceam, filmul este încărcat ochi de simboluri, de la cele mai evidente cum ar fi mitologia greacă, sirene, Neptun, Prometeu, la unele mai subtile cum ar fi simboluri creștine sau la desele povești marine fie ale lui Melville sau Coleridge. Filmul poate fi interpretat complet diferit în funcție de nivelul de cunoștințe al privitorului, putând fi o simplă poveste despre cabin-fever, sau o analiză psihologică în lungul drum spre nebunie, sau o parabolă creștină sau doar Căpitanul Ahab în căutarea eternă a balenei sale albe.

Recunosc, nu am prins prea multe din aceste aspecte din prima, fiind nevoit să mă informez suplimentar după ce am vizionat filmul, pentru clarificarea anumitor aspecte, dar și așa, la o viitoare vizionare sunt convins că o să găsesc alte lucruri.

Așadar, The Lighthouse nu este pentru toată lumea dar este un film musai pentru cei care doresc calitate în filmul lor!

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email