Recomandare – decent!
Gen: Comedie, Biografic
Regie: Lisa Johnson
Distribuție: Michael Shannon, Kevin Spacey, Alex Pettyfer
Durată: 1 h. 26 min.
Rating IMDB: 6.3
Despre: În luna decembrie a anului 1970, Regele muzicii rock ‘n’ roll, Elvis Presley, se prezintă neanunțat la porțile Casei Albe, solicitând o întrevedere de urgență cu președintele Richard Nixon pentru a obține o insignă de agent federal.
Cronică de F.F.: Informație de background: în 1970 Richard Nixon era un președinte american destul de nepopular și avea să devină primul președinte care își dădea demisia în anul 1974, odată cu scandalul Watergate, iar Elvis era încă popular printre fanii săi, care crescuseră odată cu el, însă nu era pe placul tinerilor sub 25 de ani, care aveau deja alți idoli. Avem de-a face cu doi oameni spre apus de carieră, care se vor întâlni pentru prima și ultima oară la Casa Albă, în Biroul Oval, într-o zi de decembrie a anului 1970.
Motivul întâlnirii? Elvis nu îl simpatiza pe Nixon, însă își dorea să obțină o insignă federală (Badge for Federal Agent at Large). Pentru necunoscători, Regele era un mare colecționar de arme și de insigne adevărate (de șerif, poliție, comisar). Cine îl putea refuza pe Elvis? Vom afla că nici măcar Nixon, care îi va oferi mult râvnitul trofeu. Motivul pentru care Elvis îl dorea așa de tare nu îl putem ști cu adevărat, dar îl putem intui.
La prima vedere ambii sunt foarte diferiți: Elvis este cel mai mare artist muzical solo al planetei, cel care a revoluționat muzica în anii ’50, un tip atrăgător, cool, faimos și plin de bani. Pe de altă parte, Nixon este un președinte fad, anost, nepopular, cu multe gafe la activ. Ce-i unește pe cei doi: patriotismul, viziunile politice conservatoare și lupta împotriva sentimentelor anti-americane.
În filmul de față, regizoarea Lisa Johnson a încercat să reproducă parțial acea întâlnire magică dintre cei doi într-o manieră umoristică, cu elemente de parodie. Eu aș fi preferat o dramă făcută după această întâmplare, însă ghinionul meu, pentru că s-au produs doar comedii (aceasta și filmul Elvis Meets Nixon din 1997).
Kevin Spacey s-a achitat onorabil de rolul lui Nixon (cu toții știm că Spacey e un excelent imitator de celebrități precum Jack Lemmon, Bill Clinton etc.), însă aveam mari rezerve când am auzit că Michael Shannon va fi distribuit în rolul Regelui, pentru că Elvis era un bărbat deosebit de atrăgător, ca un zeu roman, cu magnetism sexual, iar Shannon are prezență pe ecran, însă cam atât (nu putem spune că are trăsături faciale deosebit de frumoase). Din păcate nu a putut surprinde magnetismul sau carisma lui Elvis, însă pot afirma că a încercat să surprindă din latura spirituală și frământările lăuntrice ale Regelui. Sunt câteva scene destul de bune în acest sens (cea în care i se confesează bunului său prieten Jerry Schilling și scena din fața oglinzii).
Filmul nu are un ritm alert, însă compensează prin jocul actoricesc al celor doi, în special în ultima jumătate de oră, când îi avem față în față, în plină desfășurare de forțe, în Biroul Oval, unde fiecare încearcă să îl impresioneze pe celălalt.
P.S.: Legendara poză alb-negru cu Elvis și Nixon în Biroul Oval este cea mai solicitată din Arhivele Naționale Americane și asta spune multe.
No Comments