Loading...
Frank (2014)

Frank (2014)

by Adrian Solomon, august 21, 2018

Recomandare – musai!

Gen: Comedie neagră, Musical
Regie: Lenny Abrahamson
Distribuție: Domhnall Gleeson, Maggie Gyllenhaal, Scoot McNairy, Michael Fassbender, Carla Azar, François Civil
Durată: 1 h. 35 min.
Rating IMDB: 7.0
Rating RottenTomatoes: 92%

Despre: Un muzician începător (Domhnall Gleeson) se găsește pus într-o situație ciudată când se alătură unui grup pop bizar, condus de enigmaticul Frank, un tip ce poarta mereu un cap imens.

Rant: Chiar dacă Frank cade sub incidența filmelor de artă de care este responsabil colegul meu Florin, filmul este chiar digerabil iar performanța unică a lui Fassbender (aflat în zi de grație, chiar dacă nu îi vedem fața datorită ciudățeniei personajului pe care îl interpretează) este absolut copleșitoare. Filmul vorbește despre muzică văzută printre filtrele neconvenționale ale imaginației lui Frank.

Cu toate că nu este o autobiografie, personajul este totuși inspirat din alter-egoul comediantului Chris Sievey și anume domnul Frank Sidebottoms, care la fel ca eroul nostru, și acesta purta un cap fals și făcea dese apariții în media britanică locală, considerându-se un muzician pop, fiind mereu vesel și optimist în ciuda carențelor sale în departamentul muzical.

Povestea începe simplu cu muzicianul aspirant Jon Burroughs (Domhnall Gleeson într-un rol care indică maturitatea atinsă de acest actor) care reușește să fie co-optat în trupa Soronprfbs după ce acesta salvează de la înec pe un membru al trupei. Condusă de carismaticul și mereu optimistul Frank, aceștia se retrag într-o cabană din Irlanda, în vederea creeri albumului lor de debut, în ciuda ostilității pe care o afișează restul membrilor față de Jon. După mai multe aventuri și nenorociri, ei sunt invitați să cânte la un festival de renume în ciuda tensiunii crescânde dintre membrii trupei.

Filmul este amuzant pe alocuri, foarte bine închegat datorită unui scenariu bun și este chiar șarmant în bizareria sa. Dar filmul este și de o sensibilitate remarcabilă în felul în care sunt tratate probleme ca suicidul, bolile mintale și succesul trecător. Muzica prezentată este interesantă și aduce cu prog rockul și experimentele scenei britanice ale anilor 80 așa cum putem asculta aici. Actorii sunt excepționali de la Gleeson care atinge maturitatea artistică, la Fassbender când încă făcea alegeri bune care îi scoteau la iveală talentul său actoricesc incredibil – și atât de irosit prin ultimele sale alegeri de roluri (The Snowman, Assassin’s Creed) la Maggie Gyllenhaal sau Scoot McNairy.

Cred că este un film musai pentru iubitorii de filme de artă în primul rând, dar și pentru cei cărora le place un pic de ciudat cu cafeaua de dimineață.

Please follow and like us:

No Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

RSS
Follow by Email