Recomandare – musai!
Gen: Horror psihologic
Regie: Curry Barker
Distribuție: Michael Johnston, Inde Navarrette, Cooper Tomlinson, Megan Lawless, Andy Richter
Durată: 1h 48m
Rating IMDB: 8.1
Despre: Îndrăgostit lulea de colega lui de muncă, Nikki, tânărul Bear folosește un artefact misterios capabil să îndeplinească o singură dorință, cerându-și ca aceasta să îl iubească mai presus de orice pe lume. Deși inițial vraja pare să funcționeze, iar Nikki este complet topită după el, sentimentele ei devin rapid o obsesie sufocantă, iar viața lui Bear ia o turnură din ce în ce mai sinistră.
Rant: Cu toate că regizorul Curry Baker nu se află la primul său film, acesta fiind Milk and Serial un film lansat exclusiv pe Youtube, el se află totuși la debutul său ca regizor pentru un film de cinema, iar acest debut este unul cum nu se poate de bun. El ia un trop universal de individ care își pune o dorință grație unui artefact misterios, și cum dorința sa ajunge să îi ruineze viața, dar îi oferă o profunzime și un caracter complet aparte, care te va pune pe gânduri, oripila, întrista și extazia în același timp. Filmul putem spune că este structurat în două părți distincte, prima, care ne introduce personajele, pornește conflictul central și ne arată efectele pozitive ale dorinței puse de protagonist prin cadre largi, culori calde, luminoase (nu însă fără a insera suficiente semnale de alarmă că totul nu este chiar așa de idilic precum pare), și partea a doua, în care începe coșmarul și unghiurile de filmare se strâng, se folosesc prim-planuri claustrofobice, umbre lungi și o paletă de culori din ce în ce mai rece și opresivă.
Tematic, filmul este despre consimțământul emoțional și egoismul mascat în iubire. Bear nu caută să o cucerească pe Nikki prin cine este el cu adevărat, ci alege să manipuleze liberul arbitru al fetei. Turnura sinistră din actul doi demonstrează că o iubire forțată nu este dragoste reală, ci o formă de programare mentală. Filmul devine o critică subtilă la adresa bărbaților care dezvoltă obsesii nesănătoase pentru femei, crezând că „li se cuvine” atenția lor. Mai mult, artefactul în sine funcționează ca o metaforă pentru „scurtăturile” moderne. Într-o lume în care vrem totul instant (aplicații de dating, validare imediată), obiectul mistic reprezintă refuzul lui Bear de a trece prin procesul natural, vulnerabil și uneori dureros al curtării și al unui posibil refuz.
Nivelul jocului actoricesc este și el top level, mai ales că vine din partea unor relativ necunoscuți. nici unul dintre tinerii implicați nefiind relevanți în industrie până în acest punct. Musai trebuie evidențiată interpretarea tinerei Inde Navarrette, care face ca filmul să funcționeze atât de bine. Ea a reușit să transforme un personaj care ar fi putut cădea ușor în clișeul de „fată nebună/stalker” într-o figură tragică și profund tulburătoare, fiind considerată adevărata „inimă” a coșmarului din Obsession.
Au existat însă și părți mai puțin pozitive, dar care izvorăsc strict dintr-un punct de vedere personal și legat de locația unde am vizionat filmul. Sonorul a fost dat la nivel maxim și pentru că recent am avut probleme la nivel auditiv care m-a lăsat oarecum sensibil în special la zgomotele înalte, țipetele constante au transformat întreaga experiență într-o tortură auditivă. Cu toate astea, nu o să imput acest neajuns pe seama filmului, ba mai mult și o să îl numesc drept musai de văzut (sala în sine a fost complet plină).
Creat cu un buget mărunt, raportat undeva la 750 de mii de dolari, filmul deja a strâns peste 300 de milioane de dolari de la lansarea relativ recentă, făcându-l unul dintre cele mai profitabile filme din această nișă de horror, filmul reprezintă un triumf al creativității în fața „obsesiei” corporatiste de a scoate și ultimul bănuț din stârvurile francizelor demult decedate, Baker situându-se cu succes în compania youtuberilor deveniți regizori de filme horror de succes, comunitate care crește de la an la an.
No Comments