Recomandare – musai!
Gen: Thriller, Psihologic
Regie: M. Night Shyamalan
Distribuție: James McAvoy, Anya Taylor-Joy, Betty Buckley
Durată: 1 h. 57 min.
Rating IMDB: 7.3
Despre: Trei fete sunt răpite din parcarea unui supermarket, Claire, Marcia și neînțeleasa Casey. Ele se trezesc într-o încăpere subterană încuiată, fără ferestre, și fac cunoștință cu răpitorul lor, Dennis. Însă Denis nu este un om obișnuit. Diagnosticat cu 23 de personalități separate, Denis, Patricia, Hedwig și ceilalți fac parte din colectivul de personalități a lui Kevin, un om care a suferit abuzuri grave din partea mamei sale. Doctorița care s-a ocupat de el, doamna Fletcher, crede că Kevin nu este doar un simplu caz de sindrom de identități multiple, el are capacitatea de a-și altera structura chimică a creierului și de a-și personaliza fiecare personalitate în parte, astfel încât fiecare să fie utilă unui anumit set de nevoi, ea văzând acest lucru ca pe o abilitate extraordinară. Totuși fetele încep să perceapă adevărata amenințare în momentul în care intră în discuție apariția iminentă a celei de-a 24-a personalități, intitulată simplu Fiara.
Rant: Wow, ce film! De foarte multă vreme M. Night Shyamalan nu a mai făcut o producție atât de bună. De ce spun asta? Poate ar trebui să pornesc de la început.
Pentru cine nu știe sau pentru cei care au uitat, finalul anilor ’90 ne aducea celebrul The Sixth Sense, cu acel puști ce rostea replica devenită iconică: „I see dead people!”. La scurt timp după, apărea și al doilea mare succes al său, Unbreakable, iar toată lumea îl vedea deja pe Shyamalan drept noul Alfred Hitchcock. Următorul său film, Signs, avea să fie simptomatic pentru viitorul regizorului, combinând două jumătăți complet diferite: o prima parte excelentă, plină de suspans, urmată de o a doua jumătate destul de slabă, care a tras totul în jos. De atunci, majoritatea filmelor sale au fost mediocre sau de-a dreptul dezastruoase, totul culminând cu adaptarea îndrăgitului serial animat The Last Airbender — una dintre cele mai oribile ecranizări din istoria recentă. Absolut nimic nu-i mai ieșea regizorului, care și-a încercat norocul în mai multe genuri: de la acțiune (Airbender), la SF (After Earth), drame mistice (The Village, Lady in the Water) sau extrem de insipidul The Happening. Criticile negative curgeau din toate părțile, iar Shyamalan ajunsese un fel de glumă nereușită a Hollywood-ului. Dar iată că în 2015 a apărut The Visit, un thriller minimalist văzut de mulți ca o tentativă de revenire la formă. Iar acum ajungem la Split, care ne arată fără urmă de îndoială că, da, M. Night Shyamalan încă știe să facă filme fantastice!
Paraziții aveau un vers celebru: „Am dublă personalitate și o dezvolt pe-a treia”. Când vine vorba despre Tulburarea de Identitate Disociativă, filmul profită la maximum de jocul incredibil al lui James McAvoy. Fără mare efort aparent, el sare de la un personaj la altul și reușește, fără niciun efect special, doar din mimică și voce, să ne facă să credem în fiecare fațetă a minții lui Kevin. Omul este pur și simplu magnific de la început până la sfârșit. Cealaltă interpretare ce merită toate laudele este cea a Anyei Taylor-Joy, care vine după un an plin de roluri ce au propulsat-o ca fiind noua scream queen a cinematografiei. După The Witch și Morgan, prezenta ei din Split o confirmă ca pe un nume uriaș de urmărit în viitor.
Chiar dacă ritmul filmului este pe alocuri mai domol, totul devine extrem de intens în actul final, când „Fiara” amenință să își facă apariția. Dacă există sau nu această a 24-a personalitate vă las pe voi să descoperiți, însă — atentie, spoiler! — twistul de la final conectează filmul direct cu universul din Unbreakable. Shyamalan însuși a confirmat că își dorește o continuare care să reunească aceste povești, personajul Kevin fiind inițial conceput chiar ca antagonist pentru David Dunn (Bruce Willis).
Un thriller psihologic excelent, cu un joc actoricesc de excepție! Recomandare — musai!
No Comments