Recomandare – musai!
Gen: Dramă, Crime, Biografic
Regie: Tom McCarthy
Distribuție: Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams, John Slattery, Stanley Tucci, Liev Schreiber, Billy Crudup
Durată: 2 h. 08 min.
Rating IMDB: 8.1
Despre: Marty Baron, proaspăt numit editor-șef la The Boston Globe, trasează o nouă sarcină echipei „Spotlight” — un grup restrâns de jurnaliști de investigație cunoscuți pentru anchetele lor meticuloase și de lungă durată. Aceștia sunt trimiși să cerceteze cazul unui preot local acuzat de abuz sexual și molestare de minori. Ceea ce părea la început un incident izolat, mușamalizat local, începe rapid să se transforme într-o anchetă de proporții gigantice, scotând la iveală un sistem corupt de protecție la cel mai înalt nivel bisericesc și un adevăr de-a dreptul șocant.
Rant: În primul rând, țin să felicit acest film pentru faptul că a câștigat în mod complet meritat Premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film (alături de cel pentru Cel Mai Bun Scenariu Original). Urmărind această peliculă, mă încerca un sentiment profund de frustrare și de scârbă față de acei preoți, față de josnicia lor și față de tot ce pretindeau că reprezintă. Așa cum mărturiseau victimele, dacă un preot îți acorda atenție, simțeai că însuși Dumnezeu te bagă în seamă. Nu mi-am pus niciodată problema și nu am conștientizat pe deplin cât de puternic este rolul unui preot pentru niște copii neajutorați, proveniți din familii sărace, care în afară de credință nu prea au altceva pe lumea asta. Cum pot ajunge atâția pedofili și devianți sexuali să îmbrace sutana și să se dea drept slujitori ai Domnului în timp ce comit mizeriile prezentate în film? Sincer, nu îmi pot da seama.
Ce face din Spotlight o capodoperă este tocmai sobrietatea și obiectivitatea cu care abordează un subiect atât de sensibil și exploziv. Înainte de lansare, mulți se temeau că filmul va fi un simplu atac ieftin sau o satiră agresivă la adresa Bisericii Catolice. În realitate, scenariul refuză senzaționalismul și dramatismul exagerat. Filmul nu atacă credința, ci pune reflectorul pe mușamalizarea sistemică, pe complicitatea instituțională și pe tăcerea unei întregi comunități care a ales ani de zile să privească în altă parte. Spre cinstea sa, scenariul nu lovește orbește în Biserică ca instituție — lucru recunoscut chiar de Vatican, a cărui poziție oficială a fost că filmul prezintă corect și obiectiv evenimentele.
Cum poți să stai și să nu faci nimic? Poate că în ziua de azi reacția reflexă a multora este să închidă ochii și să se bucure că nu li s-a întâmplat lor. Însă acești oameni curajoși, prin muncă meticuloasă și determinare, au dus la capăt una dintre cele mai relevante anchete jurnalistice din istoria contemporană. Prin dăruirea lor, au reușit să spargă buboiul ce mocnea de ani de zile și au forțat instituția să ia măsuri. Că una dintre primele măsuri luate imediat după scandal a fost de-a dreptul absurdă — lucru despre care veți citi pe ecran la finalul filmului —, asta este partea a doua, dar important este că oamenii au reacționat. Iar după ce au citit articolul și au simțit că în sfârșit cineva luptă pentru ei, sute de victime au prins curaj și au pășit în față cu propriile mărturii.
Ritmul este fascinant, chiar dacă are un parcurs adesea lent, deliberat și metodic, reflectând o anchetă de lungă durată. Întreaga acțiune constă în oameni care dau telefoane, răsfoiesc arhive prafuite, verifică registre și bat la ușile victimelor, dar să nu vă lăsați păcăliți: pe parcursul celor două ore, nu veți simți nicio secundă nevoia să vă consultați ceasul. Tensiunea se construiește organic din munca pură de teren și din dilemele etice ale jurnaliștilor.
Distribuția este de-a dreptul excepțională și funcționează ca un ceas elvețian. Toți actorii implicați fac roluri fantastice — Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams, Liev Schreiber și John Slattery livrează interpretări impecabile, fără izbucniri melodramatice inutile. Situația este similară cu cea din The Big Short, unde distribuția de ansamblu era atât de bogată încât dădeai greu coroana unui singur interpret. Dacă acolo Steve Carell a fost vârful de lance, aici strălucește Mark Ruffalo, pe care îl simți cel mai bine în privința motivației, a furiei interioare și a implicării totale.
Într-o eră în care jurnalismul de calitate pare tot mai greu de găsit, Spotlight rămâne un omagiu adus presei scrise de modă veche, responsabilității morale și căutării neobosite a adevărului. Este un film dens, captivant și profund tulburător, pe care orice cinefil trebuie să-l vadă măcar o dată.
No Comments