Recomandare – decent!
Gen: Dramă
Regie: Simon Kaijser
Distribuție: Mikael Persbrandt, Iben Hjejle
Durată: 1 h. 32 min.
Rating IMDB: 6.2
Despre: Stockholm Östra (sau Stockholm East) este o poveste de dragoste între doi străini pe care o tragedie cumplită îi aduce laolaltă, zdruncinându-le viețile și relațiile existente. Aceștia se întâlnesc și încep o relație pasională, deși, în același timp, amândoi ascund secrete teribile unul față de celălalt.
Cronică de F.F.: Există filme de calitate franțuzești, italiene, spaniole etc. și există filmele nordice. Scandinavii au un feeling aparte, un simț fantastic al calității și scot mereu filme deosebite, de o înaltă încărcătură spirituală și emoțională, care nu au cum să nu te impresioneze. La fel se întâmplă și în cazul peliculei de față — un film profund, ce atinge un subiect extrem de delicat.
Acțiunea are loc în Stockholm și ne prezintă cele două personaje principale: un EL și o EA, doi străini pe care îi leagă o adevărată tragedie (anumite secvențe cu cei doi în tren mi-au adus aminte de modul în care s-au cunoscut personajele Meryl Streep și Robert De Niro în minunatul Falling in Love). Este o poveste de dragoste atipică, ce poate părea ușor necredibilă la prima vedere, născută dintr-un amestec de atracție reciprocă și durere comună (de cauze diferite pentru fiecare dintre cei doi), împărtășită pe același plan emoțional. Aceasta unește două suflete dezorientate și pierdute, care încearcă să se regăsească până la finalul filmului. În același timp, este un film trist, dureros și melancolic, ajutat din plin de peisaje și de coloana sonoră.
Personajul principal masculin este interpretat de Mikael Persbrandt (pe care îl știm din fabulosul film al Susannei Bier, In a Better World). El îl joacă pe Johan, un tip cu un fizic plăcut, carismatic, fiind în esență un om bun pe interior, dar care fără voia lui este implicat într-un accident auto soldat cu moartea unei fetițe de 10 ani. Din acest moment și până spre final, el este urmărit continuu de un sentiment apăsător de vinovăție și culpabilitate, știind că trebuie să facă ceva pentru sufletul său chinuit de remușcări. Oare dacă o va cunoaște mai îndeaproape pe mama victimei se va simți mai bine cu SINE? O va putea ajuta cumva pe plan spiritual? Ce se întâmplă dacă se îndrăgostește de ea? Poate să-i ascundă la nesfârșit că el este făptașul?
Personajul principal feminin este interpretat de Iben Hjejle (pe care o știm din High Fidelity), care o joacă pe Anna, o mamă cu puternice instincte materne, vizibil afectată de moartea unicului copil, tragedie ce o transformă pe durata întregii pelicule. Uneori durerea este atât de mare încât refuzi să crezi că fetița ta nu mai există, amintirile legate de existența ei te năpădesc și simți că nu poți face față situației actuale, căci lumea merge înainte fără tine. Este adevărul mai bun decât minciuna, oricât de dureros ar fi el? Aceasta este întrebarea esențială pe care mi-o pun urmărind acest film.
Interacțiunea dintre cele două personaje principale îi conferă filmului coloana sa vertebrală și face toți banii, alături de câteva momente emoționante întâlnite pe parcursul acțiunii (în special faza cu fetița în biserică) și, evident, momentul de final. Este incredibil cât de natural joacă cei doi actori principali; uneori e suficient să te uiți la expresiile de pe fețele lor, la mimică și la gesticulație ca să-ți dai seama exact ce simt și ce gândesc.
No Comments