Recomandare – decent!
Gen: MCU, Super-eroi, Comedie, Acțiune
Regie: Taika Waititi
Distribuție: Chris Hemsworth, Christian Bale, Tessa Thompson, Jaimie Alexander, Taika Waititi, Russell Crowe, Natalie Portman
Durată: 1 h. 59 min.
Rating IMDB: 6.1
Despre: Thor, alături de Gardienii Galaxiei, se ocupă de menținerea păcii în univers, intervenind în diverse crize, dar apariția lui Gorr the God Butcher — un antagonist care poartă o ură de moarte zeilor și dorește să îi stârpească pe toți din existență — îl determină pe erou să se întoarcă de urgență în Noul Asgard. Acolo, el se reîntâlnește cu fosta sa iubită, Jane Foster, devenită acum Mighty Thor, noua deținătoare a Mjölnir-ului și a puterilor sale fantastice.
Rant: Cam e cazul să admit că Marvel se află în picaj liber fără parașută și fără nicio modalitate de a evita impactul, mergând pe calea filmelor western, care au avut mulți fani și apăreau cu nemiluita până ce lumii i s-a acrit de ele și a încetat să le mai consume. De când a început Phase 4, MCU pare a fi muribund, fără nicio direcție clară, cu rare sclipiri și multe chixuri. Asta și datorită unei suprasaturații de produse Marvel, din cauza serialelor care te cam obligă să le urmărești dacă vrei să fii, ca până acum, în temă cu tot ce se întâmplă în acest univers, dar a căror calitate a luat-o rău de tot în jos, mai ales de când Disney promovează în draci ideologia Hollywoodului cuprins de mania woke-ismului. Sincer, unele dintre aceste produse par a exista doar pentru a promova o diversitate perenă. Și ajungem la Thor: Love and Thunder, un film de la care am avut pretenții, mai ales văzând că a rămas în mare aceeași echipă care a avut mega-succes cu Thor: Ragnarok, de la regizorul Taika Waititi la aceiași actori, plusând chiar și cu apariția Gardienilor Galaxiei.
Dar mai întâi de toate, povestea. Thor se află într-o călătorie de descoperire a sinelui alături de Gardienii Galaxiei, alături de care comite multe fapte eroice. Apariția unui așa-zis God Butcher (măcelar al zeilor), pe numele său Gorr, îl pune în gardă pe Thor, care pornește spre Asgard pentru a se asigura de protecția neamului său. Și bine face, pentru că nici bine nu ajunge că se și pornește nebunia, cu Gorr — capabil să manevreze umbrele — făcând prăpăd în apărarea asgardienilor. Thor, alături de Valkyrie și, surprinzător, Jane Foster, reușesc să respingă atacul, dar în haosul subsecvent, Gorr răpește toți copiii, forțându-i pe eroi să plece în căutarea lor — o căutare care îi duce de la Orașul Omnipotenței până în cele mai întunecate cotloane ale Regatului Umbrelor. Așadar, avem o poveste standard care aderă orbește la formula filmelor Marvel, iar filmul nu oferă nicio surpriză din acest punct de vedere.
Nu prea am ce lăuda la film, umorul fiind în mare parte reciclat din Ragnarok. Taika se folosește de aceleași poante care au funcționat atunci, dar aici parcă sunt prea multe, obositoare, iar multe dintre ele nu servesc decât să submineze anumite momente importante ale narațiunii. De exemplu, avem un montaj introductiv care ne aduce aminte de toate persoanele pe care le-a pierdut Thor de-a lungul aventurilor sale, dar fiind narat la mișto de Korg, nu face decât să ne semnaleze că și noi ar trebui să le luăm la mișto și să le minimizăm. Un alt moment pe care filmul îl tot construiește este reconectarea dintre Thor și Jane, care, atunci când se întâmplă, este subminată de o serie de glume de proastă calitate. Să nu mai vorbesc de cele două capre urlătoare, amuzante la început, dar care apoi acaparează mai tot fundalul sonor.
Deseori mă întrebam ce show Disney pentru copii urmăream — în cel mai bun caz o scenetă SNL extinsă, cam de asta îmi aduce aminte efortul depus de Tessa Thompson. Păcat de Christian Bale: Gorr nu va rămâne decât un antagonist nememorabil în panteonul ticăloșilor Marvel.
Thor: Love and Thunder nu este neapărat un film rău, dar l-am simțit mai mult ca un side-quest (dacă îmi este permisă folosirea unui termen de jocuri video), o poveste de umplutură care nu duce povestea generală a MCU în vreo direcție nouă sau măcar una concretă și care mă face să nu prea mai am mari așteptări de la filmele care urmează.
O comedie obositoare ce abuzează de poante reciclate și își irosește antagonistul, funcționând doar ca un side-quest minor.
No Comments