Recomandare – musai!
Gen: MCU, Super-eroi, Acțiune, Comedie, S.F.
Regie: Peyton Reed
Distribuție: Paul Rudd, Evangeline Lilly, Michael Peña, Walton Goggins, Bobby Cannavale, Judy Greer, Tip „T.I.” Harris, David Dastmalchian, Hannah John-Kamen, Abby Ryder Fortson, Randall Park, Michelle Pfeiffer, Laurence Fishburne, Michael Douglas
Durată: 1 h. 58 min.
Rating IMDB: 7.0
Despre: Scott Lang are de suportat consecințele implicării sale în Captain America: Civil War, unde a luat partea lui Căpitan America, și se regăsește acum sub arest la domiciliu, având doar câteva zile până la terminarea sentinței. În acest răstimp, Hank Pym și Hope van Dyne sunt și ei în afara legii, fiind urmăriți de autorități. Aceștia sunt pe cale de a încerca să pătrundă în Tărâmul Cuantic, dar pentru asta au nevoie de ajutorul lui Scott, dar și de cel al unui interlop. Când în treburile lor se implică și o individă misterioasă cu puteri ce îi permit să treacă prin orice obiect, începe o cursă contra cronometru pentru salvarea mamei lui Hope, cursă la care vor participa toți cei enumerați mai sus.
Rant: Ant-Man a fost o comedie destul de bună, plasată în universul Marvel. Spunea o poveste la o scară mică, departe de „bubuielile” intergalactice oferite în general de filmele MCU. Partea a doua revine la această premisă de aventură restrânsă, cu un antagonist al lunii (villain of the month) destul de ușor de uitat. Asta e poate și vina celor de la Marvel, care în ultimele producții ne-au oferit personaje negative din ce în ce mai bune, de la Vulture și Killmonger până la absolutul Thanos. Așadar, picată printre aceștia, Ghost nu convinge, cu toate că nici motivația ei nu este greșită, încercând doar să supraviețuiască.
Dacă primul film a fost axat pe un jaful clasic (heist), al doilea este oarecum la fel, deși se apleacă mai mult pe partea de urmărire. Cine pe cine urmărește? Păi, cam toată lumea. Hank și Hope încearcă să o readucă pe Janet Pym din Tărâmul Cuantic, unde fusese blocată timp de 30 de ani și unde Scott ajunsese din greșeală în filmul anterior. Pentru a face acest lucru, aceștia îl răpesc pe Scott, aflat în arest la domiciliu și trăind o viață de huzur maxim. FBI-ul este pe urmele lor, dar la fel este și Sonny Burch, un interlop angajat de Pym pentru a face rost de pe piața neagră de anumite componente rare, dar care își dă seama de identitatea celor doi și începe să-i șantajeze. Unde o mai pui și pe Ghost, o tipă cu o condiție rară, care ar muta și munții pentru a obține un leac aflat tot la Pym? Toate aceste elemente vor intra în confruntare deschisă în partea de final — o secvență destul de frenetică și interesantă, în care creatorii au găsit cele mai inventive căi de a folosi mărirea și micșorarea obiectelor.
Din nou îl vedem pe Michael Douglas întinerit digital, la fel ca pe Michelle Pfeiffer; din nou suntem martorii discursului încâlcit al lui Luis — elemente deja familiare din prima parte care își găsesc drumul și aici (sincer, oricât au fost de amuzante, aș fi preferat să găsească modalități noi). Dar acestea sunt mici deranjamente într-o mare de lucruri făcute bine, așa că nu prea pot să faultez filmul pentru ele.
Cu toate că Paul Rudd este titularul Ant-Man, filmul pune mai mult accent pe Hank și Hope, precum și pe relația tată-fiică a celor doi, care își caută soția/mama rătăcită prin tărâmuri străine — în cazul de față, cuantice. Douglas și Lilly fac o pereche bună și credibilă, iar când îl adaugi și pe un Rudd deseori dezorientat, efectul de comedie este garantat. Walton Goggins și Hannah John-Kamen sunt personajele negative și se descurcă destul de bine, în special Goggins, care are o fizionomie perfectă pentru astfel de roluri. Din păcate, așa cum am menționat, personajele lor sunt destul de ușor de uitat. Ca și în primul film, pălăvrăgeala constantă dintre Peña, Tip și Dastmalchian face toți banii, mare parte din comedia filmului provenind de la ei.
Scenele de acțiune, chiar dacă nu sunt ieșite din comun, sunt destul de inventive, iar poantele verbale curg liber și nu se simt forțate — filmul nu încearcă să fie unul care se ia prea în serios. Efectele speciale sunt bine implementate; personal nu am simțit nimic nelalocul lui (out of place).
Celor cărora nu le-a plăcut primul film, probabil le-ar fi bine să-l evite și pe acesta. Celorlalți le recomand Ant-Man and the Wasp cu cea mai mare căldură — și neapărat să stați pentru secvența de la mijlocul genericilor (mid-credits scene), scenă ce vă lămurește de ce nu a participat Scott la Infinity War.
No Comments