Recomandare – decent!
Gen: Dramă, Thriller
Regie: François Ozon
Distribuție: Marine Vacth, Jérémie Renier
Durată: 1 h. 47 min.
Rating IMDB: 6.2
Despre: Chloe, o tânără simpatică și fragilă, se îndrăgostește de psihoterapeutul ei. În curând cei doi se mută împreună dar când Chloe află că acesta ține multe secrete față de ea și începe să investigheze, determinată fiind să afle totul despre iubitul ei, ceea ce va descoperi s-ar putea să .
Rant (by F.F.): După delicatul și sensibilul Franz, Ozon se întoarce la origini și revine cu un film provocator și ciudat, un thriller erotic și psihologic de înalta complexitate și calitate. Filmul este parțial bazat după romanul lui Joyce Carol Oates , intitulat The Lives of The Twins. Chiar dacă pelicula nu abundă în originalitate (influențe Verhoeven, Cronenberg, Hitchcock), stilul unic regizoral și vizualul ciudat / uneori grotesc cu impact puternic asupra privitorului se fac simțite încă din primele cadre.
Ozon amestecă foarte bine, într-un mixaj interesant, realul cu irealul, elemente de suprarealism, bizarerii, eroticul dus la extrem, încât la sfârșit de film ieși un pic uluit și cu câteva semne de întrebare (film mindfuck gen Enemy). Actrița din rolul principal, Marine Vacth, pe care am admirat-o într-o altă peliculă marca Ozon (Jeune & Jolie), este surpinzător de bine aleasă, transmițând feminitate, senzualitate, frumusețe androgină, dar și pericol, instabilitate, nebunie. Printre temele filmului se regăsesc dualitatea, imaginea în oglindă, teoria gemenului dominant, fragilitatea mentală, reprimarea și recâștigarea sexualității, atracția morbidă pentru nefiresc.
Iubitorii de pisici vor avea un motiv în plus să se bucure de film. Și dacă nu ştiu despre raritatea motanilor care au blană în trei culori, vor află acum, căci Ozon face o paralelă între cauzele acestei anomalii genetice şi personajul feminin. Nu vă așteptați la un alt 50 Shades of Grey, este totuși un film de artă și nu unul obișnuit.
PS: Un mare plus pentru coloana sonoră – As Long As I Have You, o piesă Elvis din 1958, pe care nu mă așteptăm să o întâlnesc într-un film de Ozon.
No Comments