Recomandare – musai!
Gen: Biografic, Război, Dramă, Istoric
Regie: Mel Gibson
Distribuție: Andrew Garfield, Sam Worthington, Luke Bracey, Teresa Palmer, Hugo Weaving, Rachel Griffiths, Vince Vaughn
Durată: 2 h. 19 min.
Rating IMDB: 8.1
Despre: Povestea adevărată a eroului de război Desmond Doss, primul obiector de conștiință din istoria SUA distins cu Medalia de Onoare. Ca urmare a unor traume suferite în copilărie, el a luat calea credinței foarte în serios și refuză categoric să atingă orice fel de armă. Cu toate acestea, în ciuda rugăminților celor apropiați, el insistă să se înroleze în armată ca medic militar după atacul de la Pearl Harbor, considerând acest lucru o datorie morală față de țara sa. Însă refuzul lui ferm de a purta arme nu este privit cu ochi buni de superiori și camarazi, care îl acuză de lașitate. Situația se complică rapid, ajungându-se până la Curtea Marțială, dar în cele din urmă tânărul obține dreptul de a-și servi patria pe front — în una dintre cele mai sângeroase bătălii din Al Doilea Război Mondial, pe teatrul de operațiuni din Pacific.
Rant: Mel Gibson a revenit! După aproape 10 ani în care Hollywood-ul s-a dezis de el, iată că acum se pare că acele zile întunecate s-au terminat. Nominalizările la Oscar obținute de acest film sunt un indicator puternic în acest sens, iar lucrul acesta nu poate decât să mă bucure.
Filmul curge foarte natural, chiar dacă la început am pornit mai reticent în vizionarea lui. Se pot identifica clar două părți: prima, care ne prezintă originile acestui tânăr, familia sa și evenimentele din copilărie ce i-au modelat credința unică; și a doua parte, care ne aruncă direct pe teatrul de operațiuni din insula Okinawa, mai exact în bătălia pentru poziția strategică Hacksaw Ridge. Pregătiți-vă pentru niște scene de carnagiu absolut — Mel Gibson nu pregetă niciun efort în a ne arăta războiul exact așa cum este: urât, mizerabil, visceral și plin de moarte.
Dacă pentru Andrew Garfield am numai cuvinte de laudă (făcând un rol extraordinar, răsplătit pe merit cu o nominalizare la Oscar), restul distribuției parcă s-a pierdut pe parcurs. Face excepție personajul lui Vince Vaughn, care face un rol surprinzător de bun în postura sergentului sever ce zbiară la recruți. În schimb, restul personajelor secundare sunt introduse la grămadă, iar asta m-a făcut să nu prea îmi pese de soarta lor. În filmele de război în care mor o groază de oameni este greu să creezi o legătură cu fiecare în parte. Steven Spielberg a reușit asta în Saving Private Ryan, unde am creat o conexiune sufletească profundă cu acel grup de soldați și mi-a părut rău la fiecare pierdere. Aici însă, odată ce începe marea bătălie, nici nu mai știi exact cine moare și cine rămâne în viață: sângele, mațele și membrele zboară în toate direcțiile, iar haosul domnește. Apropo de asta, efectele CGI sunt atât de stridente și evidente încât pe mine m-au deranjat și m-au scos din starea pe care filmul încerca să o construiască.
Trecând peste aceste neajunsuri, filmul satisface din plin și reușește să te prindă în povestea incredibilă a acestui băiat cu inimă de aur, care, de unul singur și fără să atingă o armă, a salvat peste 75 de soldați răniți. Pentru fanii filmelor de război, pentru admiratorii lui Mel Gibson și pentru toți iubitorii de filme de calitate — musai!
No Comments