Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Psihologic, Musical, Dramă
Regie: Todd Phillips
Distribuție: Joaquin Phoenix, Lady Gaga, Brendan Gleeson, Catherine Keener, Zazie Beetz, Steve Coogan, Harry Lawtey, Leigh Gill
Durată: 2 h. 18 min.
Rating IMDB: 5.3
Despre: Arthur Fleck este închis în azilul Arkham, așteptând sentința în cazul crimelor comise cu mai bine de doi ani în urmă. O întâlnire fortuită cu o altă deținută, Harleen „Lee” Quinzel, stârnește în Arthur pasiuni și sentimente nebănuite. În așteptarea verdictului, sentimentele celor doi cresc semnificativ, iar Arthur are oportunitatea de a-și înfrunta latura sa întunecată.
Rant: Joker a fost un succes neașteptat la momentul apariției, fiind unul dintre acele filme care a reușit să capteze atenția publicului printr-un scenariu inteligent, un joc actoricesc de zile mari și o poveste personală, intimă, în contrast cu filmele cu super-eroi, suprasaturate cu efecte speciale. Astfel că mare mi-a fost mirarea când am auzit că o să existe o continuare, mai ales că filmul nu avea nevoie, cel puțin dacă nu intenționau să înceapă ceva mai mare și să îl forțeze în vreun nou univers DC. Iar când am auzit că partea a doua o să fie un musical, mirarea s-a transformat în indiferență și convingere că proiectul va fi unul sortit eșecului.
Pe scurt, acțiunea reia firul narativ din prima parte, la doi ani distanță, iar noi îl găsim pe Arthur Fleck, doar piele și oase, internat în spitalul Arkham, așteptându-ți sentința. Consiliera sa dorește ca el să pledeze pentru insanitate, atribuind toate acțiunile sale unei personalități secundare numite Joker, pe când procurorul Harvey Dent dorește ca Arthur să primească pedeapsa cu moartea. În mijlocul acestor evenimente, Arthur dă peste Lee Quinzel, o altă pacientă a spitalului de maximă siguranță, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste, asta până când încep să apară semne că Lee ar fi interesată mai degrabă în Joker decât în Arthur. Filmul este competent realizat și interpretat, absolut toți cei implicați făcând o treabă exemplară dar, și avem un mare DAR, pentru cine este făcut acest film, de ce există? L-am urmărit complet deconectat de ce se întâmpla pe ecran, așteptând ca cele două ore și ceva să treacă cât mai repede. Filmul are trei locații principale, spitalul închisoare unde Arthur este asaltat constant de paznicii grohăitori, sala de judecată unde am putea să zicem că asistăm la o recapitulare a poveștii din prima parte, și secvențele de musical, care cel mai probabil se petrec în mintea disociată de realitate a lui Arthur. Problema mare este că nu se întâmplă mai nimic notabil, ieșit din comun, între numerele muzicale, lucru care duce la un plictis extrem.
Un alt lucru notabil este personajul lui Fleck, și modul în care a fost scris. Asistăm la o regresiune a acestuia, adică dacă în primul film, sfârșitul îl arăta pe acesta îmbrățișându-și complet noua sa personalitate, aici îl avem, pentru aproape tot filmul, pe vechiul Arthur, cel slab, cel oprimat și oropsit de soartă, cel umil cu capul plecat în fața vicisitudinilor vieții. Deloc rebelul care a zis fuck you vieții sa rahat, cel care a stârnit interesul a atâtor mii de fani care au făcut prin prezența lor în sala de cinema, ca filmul să aibă succesul de care s-a bucurat. În rolul fanilor, o avem pe Lee Quinzel, o super-fană obsedată de Joker, care ajunge invariabil să reprezinte fanii primului film și care decide să îl abandoneze atunci când acesta, la rându-i, renunță definitiv la personalitatea sa de Joker. Și atunci nu e deloc de mirare că filmul a înregistrat cea mai mare cădere între săptămâna de debut și cea următoare, filmul fiind întâmpinat cu un mix de indiferență care s-a transformat în ușoară iritare și ostilitate.
Merită să îl vedeți? Ca o dramă psihologică despre un deținut cu dublă personalitate, poate că da. Dacă vreți un film despre Joker, atunci considerați că această producție nu există și că primul film nu a avut continuare.
No Comments