Recomandare – decent!
Gen: Dramă
Regie: Sam Levinson
Distribuție: Zendaya, John David Washington
Durată: 1 h. 46 min.
Rating IMDB: 6.7
Despre: Malcolm, un regizor debutant care tocmai și-a lansat primul film, și prietena sa Marie, revin noaptea acasă de la premieră. O mică grimasă, o întrebare insistentă „ce e cu tine?” și restul nopții va fi plin de discuții interminabile care le vor testa însăși fundația relației lor.
Rant: Probabil majoritatea dintre noi am fost măcar odată în viață într-o ceartă atât de înfocată cu partenerul/partenera noastră încât lucrurile s-au lăsat cu regrete amarnice. Primul film făcut în totalitate în timpul pandemiei COVID (de la scrierea scenariului până la ultimele retușuri și subsecventa sa lansare pe Netflix) reușește să surprindă exact un astfel de moment, în toată cruzimea sa, ajutat fiind de prestațiile a doi actori de perspectivă ai Hollywoodului. Iar pentru fanii serialului Euphoria, vești bune, dacă simțiți pentru o secundă că filmul vă este familiar sau are un vibe aparte, euphoric, ați avea dreptate să credeți asta, deoarece Zendaya lucrează aici nu doar cu regizorul acelui serial, Sam Levinson, dar și cu o mare parte din echipa de producție a acestuia.
Ca Malcolm și Marie, John David Washington și Zendaya strălucesc, având chemistry cu carul, dar și talentul actoricesc necesar pentru a duce la capăt scenele epuizante de dramă de cuplu. Nu ni se prea dă mură în gură, efortul de a spune o poveste coerentă este minimalist, ni se servește doar bucăți din partea lor, practic ne aflăm la capătul a cinci ani de relație, iar sentimentele dintre cei doi dogoresc pelicula. Încă de la început ceva pare a fi în neregulă, ea intrând fără nici o tragere de inimă în casă în timp ce el este pe culmile extazului, extaz provocat de impresiile favorabile primite de la spectatorii filmului său de debut. Da, el este un regizor, destul de infatuat cu propria persoană, care turuie non stop despre cât de unic și sensibil este față de restul falșilor, înfierându-i pe criticii de doi bani care nu înțeleg fenomenul așa cum îl înțelege el. În timp ce gura lui merge la foc automat, fața ei spune o cu totul altă poveste. Mereu melancolică, cu un zâmbet forțat, trăgând apatic dintr-o țigară în timp ce camera îl urmează pe el non-stop, ocazional imaginea oprindu-se asupra ei, acest tablou ne sugerează o relație tensionată, a cărei tencuială este gata să cadă, pentru a lăsa să se vadă un vortex de sentimente contrare, puternice și extrem de crude. Totul ar fi putut fi evitat când ea l-a rugat să nu îndrepte discuția în acea direcție, că zori zilei următoare vor aduce o nouă perspectivă lucrurilor, dar așa cum probabil mulți am făcut, lucrurile trebuie rezolvate acum iar lucrurile care vor fi spuse atât de o parte cât și de alta, între reprize de meditație, ascultarea unor cântece „cu dedicație”.
Întregul film pare a fi o luptă surdă a doi pugiliști, care ba lovesc cu sete unul în celălalt, ba o lasă domol și se îmbrățișează pentru a se pregăti pentru următorul asalt. Dansul acesta frânge deseori ritmul filmului, iar monologurile lor par nefirești oricui a fost implicat într-o asemenea ceartă. Filmul pierde puncte la acest capitol, dar este câștigător la restul. Din punct de vedere cinematografic, alegerea de alb-negru punctează destul de bine contrasul din relația lor. Camera se învârte suficient de mult cât să nu ai impresia că asiști la o piesă de teatru, încadrând perfect orice pumn aruncat, surprinzând reacțiile faciale ale celor doi. Iar jocul actoricesc este sublim, de la tiradele neobosite ale lui Malcolm, la sensibilitatea și subtilitatea de care Zendaya dă dovadă în special în scenele în care nu zice nimic. Iar și când se lansează într-un monolog, este aproape imposibil să îți desprinzi ochii de ecran.
Este un film de mood așa cum zic tinerii, destul de dur, care ne prezintă două personaje imperfecte, într-o relație imperfectă dar totuși familiară multora dintre noi.
No Comments