Recomandare – musai!
Gen: Biografic, Drama
Regie: David Fincher
Distribuție: Gary Oldman, Amanda Seyfried, Lily Collins, Arliss Howard, Tom Pelphrey, Sam Troughton, Ferdinand Kingsley, Tuppence Middleton, Tom Burke, Joseph Cross, Jamie McShane, Toby Leonard Moore, Monika Gossmann, Charles Dance
Durată: 2 h. 11 min.
Rating IMDB: 7.0
Despre: Herman J. Mankiewicz este un scenarist, pe vremuri la mare căutare, actualmente un paria alcoolic al Hollywoodului, însărcinat de puștiul teribil – Orson Welles, cu scrierea unui scenariu în doar 60 de zile, scenariu care va deveni fundația filmului Citizen Kane.
Rant: Mank este un film biografic despre scenaristul Herman J. Mankiewicz și cum acesta a scris scenariul pentru ceea ce avea să devină cel mai bun film al tuturor timpurilor, Citizen Kane. Este în același timp și un proiect de suflet al regizorului David Fincher, deoarece adaptează scenariul scris în anii 90 de către tatăl său. Cu toate că intenția de a crea acest film a existat de multă vreme, faptul că Fincher era de neclintit în decizia de a-l filma direct în alb-negru, a făcut ca studiourile vremii să nu aprecieze proiectul drept unul fezabil în care să investească. Abia după ce a terminat istovitoarele filmări pentru serialul Mindhunter, cei de la Netflix l-au abordat pe David despre un posibil viitor proiect și aflând despre Mank, au decis să îi acorde lui Fincher deplină încredere, oarecum la fel precum au procedat cei de la studiourile RKO cu Welles cu mulți ani în urmă.
Povestea din Mank urmărește două fire narative. Cel din anul 1940, când Mank este solicitat personal de către Orson Welles pentru a-i scrie scenariul unui film. Scenaristul este deja un paria la Hollywood, fără credibilitate, alcoolic înveterat și care tocmai a trecut printr-un accident de mașină care l-a lăsat cu un picior rupt și imobilizat la pat. El este transportat la o vilă privată și pus sub supravegherea aghiotantului Houseman, unei îngrijitoare germane și cel mai important, o englezoaică foarte pricepută în a lua notițe. Aceștia nu au doar datoria de a-l ajuta cu viața de zi cu zi, dar și de a-i supraveghea obiceiurile auto-distructive ale scenaristului. Al doilea fir narativ se întâmplă în anii 30, când Mank se bucura de o popularitate mare în rândul personalităților de la Hollywood, având toate ușile deschise. Acest fir narativ ne este spus sub formă de flashback-uri episodice, care au scopul de a ne arăta experiențele trăite de Mank, care au servit drept catalizator al celei mai bune lucrări scrise vreodată de acesta.
Și da, se știe că a existat un scandal monstruos între Welles și Mank pentru creditul scrierii acestui scenariu, dar filmul nu încearcă să ne răspundă la întrebarea cine a avut dreptate, ci ne prezintă lucrurile văzute din perspectiva scenaristului, de unde probabil și poziția părtinitoare pe care o adoptă Fincher. Regizorul preferă să ne prezinte vechiul Hollywood în toată splendoarea sa, fără a uita să prezinte și părțile decadente ale acestuia. Sunt luate la rând toate personalitățile marcante ale vremii, sunt prezentate discuții private și serate socialite, Mank fiind acolo pentru a presăra anecdote despre fiecare în parte.
Gary Oldman face un rol magnific, cu toate că deja acest lucru nu mai este o surpriză de multă vreme. Personal îl văd ca un foarte mare favorit la Oscar pentru această interpretare, acesta dându-i lui Mank exact acea aură de bufonerie pentru care era cunoscut scenaristul. Toate spusele sale mustesc a istețime și nu odată reușește să insulte și să amuze în același paragraf. Dar Mank nu este nicidecum un personaj perfect, acesta fiind obsedat de pariuri, având relații platonice cu alte femei decât nevasta sa dar și o mare patimă, cea a băuturii. Cu toate astea, exact femeile din viața lui sunt cele care îi sunt mai mereu alături la nevoie în special „Biata” Sara, nevasta lui fidelă, interpretată de Tuppence Middleton, sau secretara sa pentru film, englezoaica Rita, jucată foarte expresiv de Lily Collins. Dar de departe, Amanda Seyfried face cel mai bun rol al carierei sale, interpretând-o pe actrița Marion Davies, companioana bogatului magnat Hearst, după care personajul Kane a fost modelat. Aceasta este o actriță de comedie pe care soțul dorește să vadă jucând în drame, este considerată doar o blondă prostuță care în realitate este mult mai inteligentă și își dorește mult mai multe de la viață. Relația ei cu Mank este una specială, cei doi părând a se completa reciproc foarte bine, naturalețea dialogului dintre cei doi fiind un punct de atracție al filmului. Și că tot veni vorba de Hearst, acesta este interpretat cu multă gravitate de Charles Dance.
Fiind filmat în alb-negru, complet cu arsurile de țigară (explicate de Fincher în Fight Club) și cadrele de tranziție specifice peliculelor vechi, filmul conferă un aspect vizual specific al unei pelicule din acea perioadă, completat fiind de coloana sonoră impecabil compusă de familiarul duo prezent în mai toate filmele lui Fincher, format din Trent Reznor și Atticus Road. Ansamblul este întregit de costumația excepțională și decorul care face ca magia transportării într-o altă perioadă să fie completă.
Ca să recapitulăm, este un film Fincher 100% iar pentru că acesta este un regizor a cărui nume deja este sinonim cu calitatea, puteți avea încredere că vă veți desfăta cu un film de calitate. Dar fiți avertizați, durata de două plus de vorbărie s-ar putea să nu fie pe placul tuturor.
No Comments