Recomandare – musai!
Gen: Dramă, Biografic
Regie: Adam McKay
Distribuție: Christian Bale, Steve Carell, Ryan Gosling, Brad Pitt
Durată: 2 h. 10 min.
Rating IMDB: 7.8
Despre: În 2005, un manager de fonduri excentric, Dr. Michael Burry, descoperă că se aproprie o criză financiară de mare amploare. El decide să investească împotriva sistemului, iar pe fir mai intră și alte personaje.
Rant: Bun, iată că mi-a aterizat sub lupă un alt pretendent la titlul de film al anului în viziunea Academiei Americane de Film. Subiectul relativ recent, foarte sensibil pentru toată lumea, și actorii de excepție dau filmului atuuri considerabile în cursa pentru Oscar.
Povestea adaptează cartea cu același titlu și are în centrul ei mai mulți oameni care au prezis și au profitat de pe urma crizei financiare din 2007. Dr. Michael Burry (Christian Bale), un manager de fonduri destul de excentric, prevede prin 2005-2006 criza ipotecilor imobiliare ce avea să dea tonul imensului dezastru economic de amploare globală din 2007. Fără să intru în termeni economici pe care eu personal nu prea i-am înțeles, acesta va investi sume mari de bani, într-un fel pariind împotriva pieței. De acest lucru se mai prind și alții, printre care Jared Vennett (Ryan Gosling), Mark Baum (un alt manager de fonduri deziluzionat și scârbit de sistem, interpretat excepțional de Steve Carell) sau Ben Rickert (Brad Pitt). Filmul urmărește în paralel mai multe fire narative, reușind să le combine cu măiestrie.
Ce mi-a plăcut la film a fost Steve Carell, pe lângă povestea care valorifică cu brio un subiect atât de delicat. El face un rol foarte bun, dovedind că îi stă bine și în roluri mai serioase, așa cum a făcut-o și în Foxcatcher. El este agentul moralizator al poveștii, cel care realizează amploarea a ceea ce va urma și suferă din această cauză. La polul opus îl avem pe Ryan Gosling, care reprezintă partea cinică, mânată doar de profit. Între ei se inserează Christian Bale, geniul excentric, care face un rol mare. Acesta este personajul de la care pornește povestea și în jurul căruia pivotează restul lumii implicate. Brad Pitt apare prea puțin ca să mă dea pe spate cu ceva anume.
Principala și singura hibă a filmului, în viziunea mea, este abundența de termeni economici: dacă nu ai studii superioare în domeniu sau măcar o înclinație în această direcție, vei fi constant depășit de explicații. Măcar filmul încearcă să te ajute în acest sens, pe ecran apărând frecvent definiții ale diverșilor termeni. Pentru a păstra o notă umoristică, pe lângă montajul alert și tranzițiile rapide, anumite explicații ne sunt livrate direct de vedete: Margot Robbie într-o baie cu spumă, Selena Gomez și Richard Thaler la o masă de blackjack, sau chef-ul Anthony Bourdain în bucătăria sa. De multe ori, filmul mi-a adus aminte de documentarele lui Michael Moore, mai ales prin faptul că actorii sparg frecvent „al patrulea zid” și se adresează direct spectatorilor.
Da, aceste elemente au darul de a ne destinde un pic și de a ne integra și pe noi, ăștia mai săraci cu duhul economiei, în realitatea filmului. Poate că reușește cu unii, poate că nu — asta rămâne la latitudinea fiecăruia.
No Comments