Recomandare – musai!
Gen: Comedie, Spionaj
Regie: Michel Hazanavicius
Distribuție: Jean Dujardin, Bérénice Bejo, Aure Atika
Durată: 1 h. 39 min.
Rating IMDB: 7.0
Despre: Agentul super secret OSS 117, este trimis în misiune secretă în Egipt, pentru a calma tensiunile apărute între agențiile secrete străine, prezente la fața locului, pentru a opri o grupare fanatică religioasă, pentru a rezolva misterul dispariției unui vas rusesc, pentru a afla cine l-a ucis pe cel mai bun prieten al său, și mai presus de toate, pentru aduce pace în Orientul Mijlociu.
Rant: Am dat întâmplător peste acest film vizionând diverse clipuri pe canalele de YouTube. Am găsit unul interesant care propunea diverse producții — cam ce fac și eu pe acest site, practic —, comparându-le cu titluri mai celebre. Iar acesta era comparat cu Kingsman, senzația anului trecut. Cum să refuz o asemenea invitație?, mi-am zis în sinea mea. Acum, după ce l-am văzut, pot să zic că nu prea se justifică alăturarea: unul pune un accent exagerat pe acțiunea stilizată, în timp ce celălalt merge într-o direcție mult mai parodică și mai comică. Cu toate astea, OSS 117 mi-a plăcut la nebunie și mi-a reconfirmat, dacă mai era nevoie, dragostea pentru comediile franțuzești.
Dar ce avem noi aici, ce este mai exact acest OSS 117? Sincer să spun, nici eu nu știam prea multe, așa că, după un pic de documentare, am descoperit spre uimirea mea că titlul are o istorie uriașă: personajul a fost creat cu 4 ani înainte ca Ian Fleming să-și publice primul roman cu James Bond! A apărut în peste 250 de romane și 7 filme, acesta de față fiind al optulea — realizat la o distanță de peste 30 de ani față de ultimul. Dacă inițial personajul era unul cât se poate de serios, în remake-urile regizate de Michel Hazanavicius tonul este complet schimbat, trecându-se în registrul comediei și al parodiei pure, deși filmul rămâne un omagiu savuros adus producțiilor de acțiune din anii ’60 (în special seriei Bond cu Sean Connery).
Acțiunea îl urmărește pe super-spionul Hubert Bonisseur de La Bath (nume de cod OSS 117), trimis în Egipt pentru a ancheta misterul morții unui bun prieten de-al său, de care îl leagă niște amintiri cel puțin ciudate. Astfel, el se trezește la conducerea afacerii cu găini a acestuia — una dintre cele mai amuzante poante ale filmului. Pe lângă administrarea Societății Protectoratului de Crescut Păsări, agentul nostru ajunge implicat într-o pânză complicată de comploturi locale: ba intră în vizorul unor naziști sau ruși, ba dejoacă planurile unor fanatici religioși, ba seduce diverse frumuseți locale, așa cum îi șade bine oricărui spion cu ștaif. Din acest punct de vedere, filmul oferă multe gaguri cât să nu te plictisească și să te țină conectat. Însă arma principală a peliculei rămâne, fără îndoială, protagonistul.
Și iată că ajungem la cireașa de pe tort: Jean Dujardin, care face un rol absolut minunat (atât în acest film, cât și în continuările sale). De la mimica feței și felul în care comunică cu ajutorul sprâncenelor — care sunt adevăratele vedete ale producției —, până la dialogul spumos și natural purtat pe parcurs, totul se combină de minune. Dujardin conturează un agent care, pe cât este de eficient în ceea ce face (îi place să se bată, învață extraordinar de repede mambo sau twist și prinde din zbor limbile locale), pe atât este de rupt de realitatea înconjurătoare.
Hubert de La Bath este prezentat ca francezul tipic: ignorant, șovin, xenofob și blocat într-o mentalitate colonială, creatoare continuă de situații sociale penibile. Fie că întrerupe un muezin din rugăciune pentru că nu poate dormi, fie că privește femeile ca pe un simplu decor, fie că ia la mișto orice altă cultură diferită de a sa, cu siguranță va face sau va spune ceva profund ofensator fără să își dea seama — lucru ce constituie principala sursă de umor a filmului.
În final, vă invit să faceți un mic efort și să căutați acest film. Merită cu prisosință o vizionare doar pentru a descoperi un Dujardin aflat în zi de grație.
No Comments