Nu cred ca acest an va rămâne neapărat în memoria colectivă cu ceva producții de marcă, mai degrabă poate datorită numărului mare de artiști și oameni de film care s-au stins de-a lungul său, atât din țară cât și din străinătate. Am avut un film românesc impresionant, Stephen King a avut vreo patru titluri transpuse atât pe marele cât și pe micul ecran, filmele woke și-au cam pierdut din avânt și au devenit văzute ca memă – exemplu concis fiind Snow White, un film atât de prost încât nu doar că i-a făcut pe cei de la Disney să reconsidere viabilitatea adaptărilor live ale titlurilor clasice, dar povestea din spatele producerii acestui dezastru este infinit mai interesantă decât filmul în sine. Poate cea mai mare bombă este achiziționarea Warner Brothers a celor de la Netflix (inclusiv HBO), procesul de achiziție îndreptându-se spre o finalizare care se dorește cât mai grabnică.
Surpriza cea mai mare pentru mine a fost faptul că 2025 a fost dominat în mare parte de filme de animație, așa cum arată și box-office-ul internațional. În top se regăsesc următoarele filme de animație sau care combină animația cu actori reali: Ne Zha 2 (locul 1, China, 2,1 miliarde dolari), Zootopia 2, film apărut pe la jumătatea lui noiembrie (locul 2, SUA, 1,5 miliarde dolari), Lilo & Stitch (locul 3, SUA, 1 miliard dolari), A Minecraft Movie (locul 4, SUA, 960 milioane dolari), Demon Slayer: Kimetsu no Yaiba Infinity Castle (locul 7, Japonia, 700 milioane dolari) și, în cele din urmă, remake-ul după How to Train Your Dragon (locul 8, SUA, 636 milioane dolari). Ba mai mult, filmele anime au devenit tot mai acceptate în mainstream-ul internațional, chiar și la noi în cinematografe apărând aproximativ câte unul pe lună.
Ca mai de obicei, am avut filme de toate felurile, pentru toate gusturile, producțiile autohtone trăgând la foc automat, din păcate cu multe petarde strecurate printre ele. Parcă nu am mai văzut așa de multe filme ca anul trecut încât să îmi permit să fac articol similar cu acel stil așa că revenim la clasicul top. Și ca de obicei, o mică mențiune, există un număr de filme pe care încă nu l-am vizionat din diverse considerente, filme care cu siguranță se vor regăsi printre nominalizările circuitului competițional care urmează să înceapă în curând, producții pe care fie le-am ratat, fie ignorat, fie încă nu au apărut până la momentul publicării acestui articol, cum ar fi Blue Moon, Sentimental Value, Marty Supreme, Hamnet, Nouvelle Vague, Rental Family, The Secret Agent, Die My Love sau Jay Kelly.
Au existat o serie de filme care au eșuat la box-office sau au fost dezamăgiri pur și simplu pentru așteptările pe care acestea le aveau din partea oamenilor erau exagerat de mari, exemplu bun fiind Mickey 17 al legendarului Bong Joon-ho, care ține să ne arate că producțiile pe care le face în State nu sunt punctul său forte. Ba chiar câteva filme au fost atât de rele încât ar trebui să deschid o nouă categorie de avertizare pentru ele exemplu prim fiind War of the Worlds, însă nu sunt aici să fac un top al filmelor slabe ale acestui an, așa că hai să celebrăm filmele meritorii (sau cel puțin pe care le consider eu a fi meritorii).
17. Caught Stealing – un film extrem de atipic pentru Darren Aronofsky, care prezintă o intrigă extrem de încâlcită, centrată în jurul unui pierde-vreme inimos, interpretat de Austin Butler. Un film intens dar mult mai mainstream decât producțiile excentrice cu care ne obișnuise acest regizor.
16. Black Bag – un spy thriller plin de stil, care are în centru un cuplu de spioni soț-soție, care suspectează că unul dintre ei este agent dublu și este însărcinat de conducere cu demascarea acestuia. Steven Soderbergh este regizorul responsabil pentru acest film, iar actorii principali, Blanchett și Fassbender sunt exact actorii de care povestea avea nevoie pentru a-i conferi un surplus de credibilitate.
15. The Smashing Machine – Frații Safdie au fost mereu caracterizați de un stil aparte de a face un film, iar 2025 a venit să ne arate care din ei ar păstra stilul dacă ar face filme separat. Câștigătorul este de departe Josh cu al său magnetic Marty Supreme, pe când Benny a făcut un biopic al unui luptător MMA mai puțin cunoscut, dar care a fost un pionier al acestui tip de competiție, biopic care a avut mai mult ca scop să arate lumii că Dwayne Johnson se poate ridica peste personajul The Rock, și că poate fi un actor dramatic, lucru care cred că a reușit să demonstreze.
14. Weapons – 2025 a fost și un an producțiilor horror, dar din păcate, nefiind fan al acestora, nu le prea acord interesul cuvenit. Cu toate acestea, am ajuns să vizionez acest Weapons, care s-a strecurat neanunțat în conștiința publicului, oferind unul dintre cele mai creepy personaje negative din ultimii ani, dar și o poveste plină de suspans și neprevăzut, urmărită prin ochii mai multor personaje – mereu un stil narativ interesant, atunci când este făcut cum trebuie.
13. Bugonia – filmele lui Yorgos Lanthimos nu sunt neapărat cele mai ușor de vizionat experiențe cinematografice dar SUNT, în sine, niște experiențe. De data aceasta, Yorgos reușește să îmbine utilul cu plăcutul, experimentalul cu comercialul, și oferă lumii cel mai comestibil produs al său de până acum, straniul Bugonia, o nouă colaborare cu Emma Stone (a patra consecutivă) și un film al cărui final nu doar că te va lăsa mască, dar te va și pune pe gânduri.
12. Warfare – Ray Mendoza, un veteran Navy SEAL cu mai multe tururi în Irak la activ, colaborează cu reputatul regizor Alex Garland pentru a aduce o frântură din experiența sa, nefiltrată, pe marile ecrane. Pelicula ne arată duritatea conflictului, felul în care o greșeală cât de mică poate avea repercursiuni majore în operațiunile militare, dar și ține să sublinieze solidaritatea și camaraderia celor implicați. Warfare este o experiență cinematografică, poate unul dintre cele mai bune filme de război din ultima vreme.
11. Sovereign – un film indy peste care, probabil, multă lume a sărit, dar unul care ar trebui vizionat de cât mult mai mulți oameni, datorită prestației magnetice făcute de cuplul de actori Jacob Tremblay și Nick Offerman, care interpretează aici doi bărbați, tată / fiu, care se consideră suverani și pentru care legea americană nu se aplică pentru că ei nu cred în ea.
10. Eddington – un alt regizor a cărui stea strălucește din ce în ce mai intens, Ari Aster, își schimbă oarecum registrul cu care ne obișnuise până acum. El trece de la intensitatea filmelor horror / supra-realiste, la intensitatea mocnită a unui mic orășel american, cuprins de panica COVID-ului, și evenimentele generate de aceasta, în special lupta acerbă dintre doi rivali politici, actualul primar al orașului și șeriful local, fiecare reprezentând unul dintre multele tipare de oameni apărute post-pandemie ca ciupercile după ploaie.
9. Frankenstein – dream-projectul lui Guillermo del Toro, mereu amânat în așteptarea apariției unei tehnologii care să îi permită recreerea în cel mai mic amănunt a tuturor ambițiilor sale față de capodopera lui Mary Shelley, Frankenstein este un film grandios, de la seturi, decoruri, costume, machiaj, la coloana sonoră a lui Desplat combinată cu cinematografia unică a lui Dan Laustsen dar și cu o prestație incredibilă din partea lui Jacob Elordi pe post de Creatură, acesta redând o gamă extrem de variată de emoții, toate acestea fac din film unul din hiturile anului pentru Netflix.
8. K-Pop Demon Hunters – această animație a studioului Sony, a venit pe neașteptate și a reușit să persiste luni bune în topul Netflix, probabil cel mai greu top în care un film s-ar putea menține, datorită naturii fluctuante a lansărilor de pe platformele de streaming. Vizionat pe mod repeat de copii dar și de adulți, această animație care aduce aminte de producțiile Spider-verse a găsit un cârlig care să le asigure succesul, fiind extrem de onest cu ceea ce oferă – aventurile unui trio de fete, idoli K-Pop ziua, vânători de demoni atunci când situația o cere. Muzica catchy, animația kinetică și personajele memorabile, elevează acest film și te fac să dorești să îl mai revezi odată, și încă odată.
7. Nuremberg – realizat impecabil, cu o distribuție de excepție, jocuri actoricești memorabile și cinematografie care răspunde așteptărilor înalte, acest film poate s-ar fi plasat mai sus în top, dacă nu ar fi avut iz de Oscar-bait, cu deja obligatoria poveste despre Holocaust care apare an de an. O privire inedită asupra procesului de la Nuremberg care a marcat sfârșitul efectiv al celui de-al Doilea Război Mondial, filmul urmărește întregul proces prin prisma relației dintre psihanalistul american Douglas Kelley și infamul general nazist Hermann Göring, atât Russell Crowe cât și Rami Malek având roluri cu clare posibilități de nominalizare pentru Oscarurile de acest an.
6. F1 – realizat în timpul sezoanelor 2023 și 2024 ale campionatului de Formula 1, cu filmări efectuate pe circuitele de cursă și beneficiind de apariția mai multor nume consacrate din circuitul competitiv, acest film face o reclamă foarte bună acestui sport intens.
5. Zootopia 2 – filmul continuă aventura în orașul animalelor, cu Judy Hopps și Nick Wilde confruntându-se cu un nou mister și provocări mai complexe. Filmul păstrează umorul, mesajele sociale și lumea colorată din primul film, dar promite personaje noi și o poveste mai matură. Un câștig financiar imens pentru Disney pe final de an, care ar trebui să le clarifice mai marilor din companie ce caută cu exactitate lumea, distracție nealterată de mesajele woke-iste.
4. Cravata Galbenă – posibil cel mai scump film românesc făcut până acum, cu un buget estimat în jurul sumei de 20 milioane de dolari, filmul biografic despre Sergiu Celibidache, regizat de fiul acestuia, Serge Ioan Celibidache, este un tur de forță prin viața marelui dirijor, viață văzută prin filtrul relației tulburate avute cu tatăl său. Cinematografia este impresionantă, scenele de concert sunt fidel recreate iar distribuția este absolut impresionantă pentru un film românesc, din ea făcând parte nume sonore precum John Malkovich, Sean Bean, Miranda Richardson, precum și surprinzătorul Ben Schnetzer, care îl interpretează extrem de credibil și vivace pe simbolicul dirijor.
3. Sinners – este probabil cel mai bun film făcut de Ryan Coogler până în acest moment, o mixtură neașteptată de film plasat în Sudul american din era legilor Jim Crow, filme cu vampiri și muzical, creând cel mai straniu dar funcțional melanj cinematic posibil. De departe trebuie remarcată cinematografia absolut excepțională precum și coloana sonoră senzațională, iar de Michael B. Jordan, jucând aici rol dublu de frați gemeni, ce să mai zic, este clar că acesta dă ce este mai bun din el atunci când se află sub bagheta regizorală a lui Coogler.
2. No Other Choice – Coreea de Sud are la ora actuală doi regizori principali, care atunci când scot un film, lumea se oprește să îl vadă. Dacă Bong a cam dat pe lângă cu al său Mickey 17, nu la fel poate fi spus și despre acest No Other Choice a lui Park Chan-wook, care face ce știe el mai bine și chiar dacă nu vine cu elemente șocante, acesta fiind probabil cel mai ancorat în realitate film al său din ultima vreme, tot reușește să creeze un film care să te pună pe gânduri și care să rămână cu tine mult timp după vizionare, plin de simbolistică și teme de actualitate.
1. One Battle After Another – Paul Thomas Anderson este un alt regizor de calibru care ne-a lovit cu un film complet atipic față de producțiile sale anterioare. Adaptându-și una dintre cărțile sale favorite, acest film surprinde poate cel mai bine status-quo-ul în care se află SUA, și fără a apela la titulaturi precum MAGA sau Antifa, pictând o imagine vie a mediului socio-politic american. Cu o distribuție impecabilă (prevăd că filmul o să rupă categoriile de actorie de la Oscarurile de anul acesta), un scenariu care te ține în priză non-stop, plin de dialoguri pe stil Sorkin și o cinematografie incredibilă care oferă cu siguranță una cele mai memorabile secvențe ale anului, polarizantul One Battle After Another este în mod categoric filmul anului 2025.
No Comments