Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Acțiune, Comedie
Regie: Michael Dowse
Distribuție: Kumail Nanjiani, Dave Bautista, Iko Uwais, Natalie Morales, Betty Gilpin, Jimmy Tatro, Mira Sorvino, Karen Gillan
Durată: 1 h. 33 min.
Rating IMDB: 6.2
Despre: Stu, un șofer de Uber blajin, în disperată nevoie de curse de 5 stele, acceptă cursa unui polițist aflat pe punctul de a prinde captura vieții sale, doar că tocmai a suferit o operație la ochi și nu vede mai deloc, de aceea el se folosește de serviciile lui Stu în ciuda protestelor acestuia.
Rant: Cred că anual apare un film asemănător cu Stuber, în care o matahală încruntată ajunge să fie partener cu un individ firav, de obicei guraliv, și la început aceștia nu se înțeleg iar la final sunt cei mai buni prieteni din lume. Nu-i așa că ați văzut cel puțin zece filme de acest gen? Ce se mai poate face nou? Mai nimic, așa cum ne arată acest film, accepți formula și te rogi să îți iasă. Totuși filmul are câteva puncte forte, din păcate, unele prea puțin explorate. Ah, plus că filmul funcționează ca relamă pentru serviciile Uber, așa că poate taximetriștii din România s-ar putea simți amenințați de acest film.
Sinergia dintre cei doi protagoniști este destul de bună, cu toate că există momente de scârțâială. Un aspect interesant propus de film a fost paralela dintre bărbații filmelor de acțiune din anii 80, 90, în care nu prea exista loc de sentimentalisme și de diversitate etnică (o să elaborez asta imediat). Bărbații erau bărbați, cu cât mai masivi cu atât mai bine, era era în care domina Arnold și Stallone și Van Damme, toți pachete de mușchi care scoteau filme pe bandă rulantă, la fel cum pare că o face Big Dave acești ani. În absolut contrast este Kumail Nanjiani, imaginea individului modern, pedant, nesigur, care nu își exprimă sentimentele dar care respectă femeile și diversitatea multiculturală, iar scena din magazinul de articole de vânătoare ilustrează foarte bine această antiteză. Totuși, acest duo improbabil este destul de amuzant, și trebuie să admit că am râs la mai multe scene decât mă așteptam să o fac, filmul imprimându-mi o stare bizară de bună-dispoziție. Alt aspect pe care inițial m-am grăbit să îl numesc pozitiv, și anume includerea lui Iko Uwais, unul dintre cei mai buni actori artiști marțiali ai momentului care a făcut furori cu seria The Raid, s-a transformat într-o glumă sinistră care ne aduce aminte că filmul Crazy Rich Asians a fost doar un ocoliș și nu a însemnat un nou drum în ce privește reprezentarea asiaticilor în filmele de la Holywood. Iko este doar tipul rău fără nici o caracteristică aparte, faptul că e asiatic însemnând doar că știe să se bată în rest neavând nimic definitoriu.
Scenele de acțiune sunt filmate în cel mai execrabil stil american ce se bazează pe supra-editare, lucru tâmpit când îl ai pe Iko acolo care știe să scoată coregrafie de să te lase mască. O singură scenă a părut că încearcă ceva interesant, în care o cameră îl urmărea din spate pe Dave, care se aruncă în gol de la etajul unui mall pentru a-l prinde pe răufăcător, doar pentru a fi urmată instant de o scenă hyper editată de acțiune care m-a lămurit cum vor sta lucrurile.
Da, poate mă leg prea mult de micile detalii când de fapt filmul m-a chiar amuzat iar pentru un film de vară, la care să mergi cu 0 așteptări și să îți închizi creierul pentru o oră jumate, aș îndrăzni să zic că Stuber este alegerea ideală.
No Comments