Recomandare – decent!
Gen: Acțiune, Comedie
Regie: Rawson Marshall Thurber
Distribuție: Dwayne Johnson, Kevin Hart, Amy Ryan
Durată: 1 h. 47 min.
Rating IMDB: 6.3
Despre: La sfârșitul anului școlar 1996, Calvin Joyner este pe val, fiind cel mai apreciat și mai popular elev al școlii. În schimb, Robbie Wheerdicht este ținta preferată a bătăușilor, iar la ceremonia de sfârșit de an i se joacă o festă extrem de crudă care îl marchează puternic. Două decenii mai târziu, Calvin este prins într-o slujbă monotonă de contabil, până într-o seară când primește o cerere de prietenie pe Facebook din partea unui anume Bob Stone — noul nume al lui Robbie. Acesta nu numai că este complet schimbat din punct de vedere fizic, dar lucrează ca agent CIA și îl atrage pe Calvin într-o conspirație internațională periculoasă.
Rant: Încă de la primul trailer am realizat ce chimie puternică există între Dwayne Johnson și Kevin Hart. Nu mă declar fan al ultimului; el se adresează unui anumit segment de public, iar umorul său merge în alte direcții decât cele pe care le consider eu amuzante. Însă Dwayne „The Rock” Johnson este, pentru mine, una dintre cele mai șarmante persoane în viață. Zâmbetul său larg și felul carismatic de a fi mă fac deseori să-i iert filmele mai puțin reușite, de genul The Tooth Fairy.
Aceleași calități l-au transformat în una dintre cele mai electrizante personalități din istoria wrestlingului profesionist. Puțini luptători au reușit o tranziție cu adevărat reușită de la ring la cinematografie — e de ajuns să ne uităm în direcția celuilalt monstru sacru al fenomenului, Hulk Hogan, care în materie de filme și joc actoricesc era de tot râsul. Însă nu și Dwayne al nostru! Încă din vremea petrecută în ring dădea dovadă de o abilitate extraordinară de a vorbi la microfon (mic skills), iar promo-urile făcute de el sunt legendare. Cumva a reușit să aducă această carismă și pe marile ecrane, chiar dacă începutul — acel cameo animat prost din The Mummy Returns — tindem cu toții să-l ștergem din memorie.
Revenind la film, povestea este foarte subțire, iar aceasta e una dintre bilele negre ale producției. Începem în 1996, când eroii noștri se aflau în liceu: Calvin (Hart) este cel mai popular copil, face parte din toate cluburile, se pricepe la toate și e pe cale să țină un discurs în fața colegilor când în sală este aruncat în pielea goală Robbie Wheerdicht (The Rock), „grăsuțul obligatoriu” și ținta preferată a lui Trevor, bătăușul local. Toată școala râde de el, directorul se întreabă cum poate cineva să treacă peste o asemenea traumă, dar Calvin este singurul care îi sare în ajutor.
Facem un fast-forward de 20 de ani și îl regăsim pe Cal căsătorit cu prietena din liceu, având o slujbă monotonă de contabil, fără speranțe de promovare. Pe el îl macină faptul că urmează revederea de 20 de ani de la terminarea liceului; se teme că toți îl vor întreba ce a realizat, iar răspunsul oferit îi va dezamăgi pe cei care îl vedeau ca pe o mare speranță. În plin proces de înfruntare a acestor angoase — plus nevasta care îl bate la cap să meargă la terapie de cuplu —, o cerere de prietenie pe Facebook (morala: grijă cu cine te împrietenești în mediul virtual!) îi va schimba atât ziua, cât și viața. Aceasta vine din partea lui Bob Stone, noul nume al lui Robbie, care, ajuns în oraș pentru întâlnirea de 20 de ani, profită de ocazie pentru a se reconecta cu salvatorul său și singura persoană care a arătat bunătate față de el în acel moment groaznic.
Cei doi decid să iasă la o bere, iar spre surprinderea lui Calvin, Robbie este de nerecunoscut: a devenit un munte de mușchi (doar i se spune The Rock cu un motiv!). Replica cu „Timp de 20 de ani am tras la sală ca nebunul” mi-a plăcut mult pentru că mi-a adus aminte de un anime care a făcut vâlvă printre fani (One Punch Man), în care protagonistul, printr-o serie de exerciții fizice obișnuite repetate obsesiv timp de 3 ani, ajunge la un nivel supraomenesc. Pe lângă fizic, Bob a devenit un magnet pentru femei (deși el a rămas fidel pasiunii din liceu) și știe să se bată ca Jackie Chan în zilele lui bune, folosindu-se de obiectele din jur pentru a-și zăpăci oponenții.
Totul bine și frumos, doar că — și de aici o dăm în povestea subțire de care ziceam — Bob este agent CIA, urmărit de foștii colegi pentru că ar fi un trădător. Aceștia, prin vocea agentei Pamela Harris (o Amy Ryan care se bucură de fiecare secundă în care apare), încearcă să-l convingă pe Calvin că Bob este periculos și instabil, iar Calvin va merge tot filmul pe sârma subțire a nesiguranței față de prietenul său. Desfășurarea previzibilă a evenimentelor, plus obligatoria scenă de înfruntare a bătăușului din tinerețe (Jason Bateman) — care se va încheia exact așa cum vă așteptați, cu un pumn în meclă —, nu ajută extraordinar de mult filmul.
Dar totuși, cu ceva-ceva tot rămâi după vizionare. Poantele sunt foarte la fix și se vede clar că cei doi se potrivesc de minune, aducându-mi aminte într-un fel de perechea Schwarzenegger – DeVito din Twins. Se fac o groază de referințe la filme de cult din anii ’80 și ’90, iar lucrul cel mai îmbucurător pentru mine a fost faptul că regizorul i-a dat frâu liber lui Dwayne să-și etaleze latura comică, văzută tot mai puțin în ultimele sale producții (și e greu, cu fizicul său, să-l pui în alte filme decât cele de acțiune). Kevin Hart e Kevin Hart, iar în punctul ăsta cred că regizorii îl trimit direct în fața camerelor fără scenariu și îi zic doar atât: „Bagă mare!”.
Aveți și câteva cameo-uri care nu se sfiesc să facă trimiteri la rolurile lor celebre: de exemplu, Aaron Paul, care bagă un „Bitch!” în cel mai pur stil Breaking Bad. Jason Bateman și Melissa McCarthy vin să completeze aparițiile surprinzătoare cu care filmul ne delectează.
Per total, avem un film perfect de vară, care nu cere mult de la spectator și reușește să-l amuze fără a apela la un umor repulsiv, așa cum fac multe dintre comediile recente (da, Grimsby, la tine mă uit!).
No Comments