Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: Thriller
Regie: Fede Álvarez
Distribuție: Claire Foy, Sverrir Gudnason, LaKeith Stanfield, Sylvia Hoeks, Stephen Merchant
Durată: 1 h. 57 min.
Rating IMDB: 6.1
Despre: Lisbeth Salander este angajată de Frans Balder pentru a recupera un program extrem de important numit Firefall. Ea reușește să îl recupereze din posesia americanilor dar în scurtă vreme este atacată și programul furat de niște necunoscuți. Tentativele ei de recuperare o fac să își încrucișeze drumul cu un agent american, un copil geniu și cu fosta sa dragoste, jurnalistul investigativ Mikael Blomkvist.
Rant: Ar trebui să încep pentru necunoscători cu o mică paranteză introductivă. Stieg Larsson, un scriitor suedez, a conceput o serie de cărți numită Millenium, care o aveau drept protagonistă pe hackerița Lisbeth Salander. Din seria planificată de zece cărți, el a reușit să termine doar trei, acesta murind de atac de cord în 2004. Toate cele trei cărți au fost publicate postum, ele fiind adaptate și într-o serie de filme extrem de bune, cu Noomi Rapace și Michael Nyqvist în roluri pricipale. Ca mai toate lucrurile bune, americanii au ținut morțiș să aibă și ei o copie pe care să o poată numi a lor, și astfel l-au pus pe David Fincher să facă un remake hollywoodian a primului film, remake care beneficia de Rooney Mara și Daniel Craig în rolurile principale. Jurnalistul David Lagercrantz a fost însărcinat cu continuarea seriei, acesta scriind alte două cărți, din care, The Girl in the Spider’s Web a fost preferată pentru continuarea poveștii de către americani.
Dacă primul film suedez era un thriller mocnit, care reușea să te pună pe jar fără prea mult efort, doar prin poveste, iată că The Girl in the Spider’s Web trece la acțiune deseori furibundă, în care hackerița noastră este la fel de aptă din punct de vedere marțial precum cei mai hârșâiți agenți americani sau asasini ruși. Dar din păcate Claire Foy nu este Noomi Rapace care părea făcută pentru a o interpreta pe Lisbeth. Iar Sverrir Gudnason e atât de șters că și uiți că ar trebui să îl interpreteze pe intrepidul Blomkvist (și o rușine la adresa memoriei regretatului Nyqvist).
Povestea este atât de prostească, invitându-te mereu la incredulitate galopantă, neținând seama de propriile reguli impuse, încât ți se face lehamite de la un moment dat. Singura bilă albă, mă rog, roșie, pe care o merită filmul, vin din partea incredibilei Sylvia Hoeks, un villain deosebit de reușit pentru o asemenea mediocritate de film. Asta nu înseamnă că este un film rău, dar nu se ridică la așteptările pe care le-ar avea fanii de la serie.
No Comments