Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Regie: Yorgos Lanthimos
Distribuție: Colin Farrell, Rachel Weisz, Jessica Barden, Olivia Colman, John C. Reilly, Léa Seydoux, Michael Smiley
Durată: 1 h. 59 min.
Rating IMDB: 7.1
Despre: David, un arhitect timid și banal, este părăsit de soție. În scurt timp, la ușa sa își face apariția personalul unui hotel bizar, care îl urcă într-o dubă și îl transportă la un centru de reeducare. David trăiește într-o societate distopică în care celibatul este ilegal: persoanele singure au la dispoziție exact 45 de zile pentru a-și găsi un partener compatibil în cadrul hotelului. În caz contrar, sunt transformate într-un animal la alegere și eliberate în pădure. După ce încearcă fără succes să se adapteze rigorilor absurde de la hotel, David se hotărăște să evadeze și să-și încerce norocul alături de o facțiune rebelă de celibatar-sihaștri („Singuraticii”) care trăiesc ascunși în sălbăticie — loc unde, în mod ironic, își va întâlni jumătatea.
Rant: Avem de-a face cu o satiră de un umor negru absolut genial, o critică tăioasă la adresa normelor societății moderne, obsedată de ideea că trebuie să trăim neapărat în cuplu și predispusă să-i marginalizeze pe cei singuri. Yorgos Lanthimos construiește o lume înfricoșător de sterilă, în care empatia e înlocuită de birocrație, iar „compatibilitatea” dintre doi oameni se reduce la superficialități bizare — de la un șchiopătat comun până la sângerări nazale spontane.
Distribuția este impecabilă, în frunte cu un Colin Farrell excepțional (îngrășat, cu mustață și o privire permanent rătăcită), care face unul dintre cele mai bune roluri din carieră. Alături de el, Rachel Weisz, Olivia Colman și John C. Reilly aduc o energie robotică, dar fascinantă, interpretând personaje care rostesc cele mai aberante replici pe un ton plat, lipsit de orice emoție.
Filmul ridică o mulțime de întrebări incomode despre natură, conformism și compromisurile ridicole pe care le facem de dragul de a nu fi singuri, însă refuză să-ți dea răspunsuri mură-n gură, lăsându-te pe tine să umpli spațiile goale. Structura peliculei este împărțită în două acte contrastante — rigiditatea stilizată a hotelului vs. dictatura la fel de extremă a rebelilor din pădure —, demonstrând că ambele tabere sunt la fel de opresive. Are momente de o cruzime clinică, dar și o tristețe profundă care plutește peste întreaga poveste, culminând cu un final deschis de o tensiune sufocantă.
Unul dintre favoriții circuitului festivalier din 2015 (câștigător al Premiului Juriului la Cannes), The Lobster a reușit performanța de a fi nominalizat și la Oscar pentru Cel Mai Bun Scenariu Original — o recunoaștere pe deplin meritată pentru bizareria și originalitatea sa. Filmele de artă sau din Noul Val Grecesc nu sunt chiar punctul meu forte, dar acesta are ceva hipnotizant și vă va rămâne cu siguranță întipărit în minte mult timp după genericul de final.
No Comments