Recomandare – musai!
Gen: Dramă
Distribuție: Anya Taylor-Joy, Bill Camp, Moses Ingram, Isla Johnston, Christiane Seidel, Rebecca Root, Chloe Pirrie, Akemnji Ndifornyen, Marielle Heller, Harry Melling, Patrick Kennedy, Jacob Fortune-Lloyd, Thomas Brodie-Sangster, Marcin Dorociński
Nr. sezoane: 1
Nr. Episoade: 8
Durată episod: ~60 min.
Statut: mini-serie completă
Rating IMDB: 8.6
Despre: Beth Harmon este o tânără orfană, care descoperă la vârsta de 9 ani că este un geniu al șahului. Dorinței de afirmare și ambiției sale de a fi cea mai bună, li se opun timpurile în care aceasta trăiește, anii 60, în care șahul era considerat un sport destinat în exclusivitate bărbaților astfel că ea se îmbarcă într-o călătorie dificilă, pentru a dovedi lumii că este cea mai bună jucătoare a acestui sport.
Cronică: Sfârșitul lui octombrie ne-a adus unul dintre cele mai bune seriale originale Netflix ale acestui an. The Queen’s Gambit este o bijuterie de minie-serie, adaptare a unui roman având același nume. Absolut tot le-a ieșit producătorilor, de la povestea centrată în jurul pasiunii către șah până la recreația fidelă a epocii respective de la costume și decoruri.
Povestea se învârte în jurul orfanei Beth Harmon, care după ce își pierde mama, se vede instituționalizată într-un orfelinat creștin, care își ținea fetele pe o serioasă dietă de vitamine și calmante, o practică comună pentru acea perioadă. Din lipsă de ocupație, Beth se vede vizitând tot mai des subsolul domnului Shaibel, omul de serviciu al instituției, de la care deprinde tainele șahului și, ajutată de talentul matematic nativ, își cultivă pasiunea pentru șah, sub atenta oblăduire a recalcitrantului Shaibel. Sigură pe ea până la punctul supra-încrederii, ea se simte confortabil doar în spatele tablei de șah, de unde își zdrobește oponenții, adesea mult mai în vârstă decât ea. Dar chinurile creșterii o prind și pe tânăra Beth, care, profitând de o dependență de pilule calmante deja existentă în sistem, începe să abuzeze tot mai des de substanțe, bineînțeles și din pricina unor circumstanțe tragice. Temele tratate de serial sunt abuzul de substanțe, trauma pierderii unei persoane dragi și alienarea femeilor într-o societate aproape exclusiv patriarhală.
Un alt lucru care mi-a plăcut enorm la acest serial a fost faptul că de cele mai multe ori acesta se abate de la poteca bătătorită, simțindu-se ca un veritabil produs original. Una dintre scenele vizate era cu Beth în liceu, când foarte ușor putea fi vizată și ridiculizată de o gașcă de „Mean Girls”, însă serialul decide să se concentreze strict pe creșterea ei ca un jucător profesionist. Un alt punct interesant ar fi că nu avem un personaj negativ cu care Beth să aibă o confruntare finală, singurul odios fiind tatăl ei vitreg. Da, aș fi putut spune Borgov dar mi se pare că el reprezintă întreaga ideologie a șahului drept sport dedicat bărbaților, ideologie care oricum nu o interesează în mod vădit pe Beth, aceasta fiind mult mai interesată de recunoașterea statului ei de șahistă de nivel internațional decât de eterna confruntare bărbați vs femei.
Trebuie să recunosc că după vizionarea trailerului am și etichetat seria drept un alt serial Netflix de propagare a idealurilor feministe, așteptându-mă la o propagandă stil woke care să pună pumnul în gură atât patriarhiei cât și societății albe, straight, așa cum mai toate serialele Netflix au căutat să o facă în ultima vreme, cu mai mult sau mai puțin succes. Și da, în serial se regăsesc toate elementele care constituie criteriile principale de selecție ale Academiei pentru ediția din acest an a premiilor Oscar, dar pentru nici o secundă acestea nu distrag atenția de la pasiunea lui Beth pentru șah și nu denaturează în mod forțat evenimentele introducând personaje gay doar de a dragul reprezentări. Serialul ne prezintă strict viziunea protagonistei, adesea prea concentrată asupra șahului, cât să îi pese prea mult despre probleme politice sau sociale ale timpului (la un moment dat trimite la plimbare niște creștini care doreau să o folosească drept material de propagandă). Și pentru că succesul serialului stătea în cât de bine era interpretat personajul principal, alegerea extraordinarei Anya Taylor-Joy s-a dovedit a fi mutarea câștigătoare. Anya radiază șarm, fiind de o frumusețe vintage extrem de rară, fiind parcă născută să joace acest rol. Nevăzând-o în prea multe filme (ea jucând în mare parte în filme horror, un gen prea puțin agreat de subsemnatul) nu prea știam la ce să mă aștept din partea ei, cu toate că înțelesesem că ea are talent cu duiumul, talent pe care și-l revarsă asupra acestei producții. Aș îndrăzni să o asemăn unei Audrey Hepburn în special la frumusețe și dar și la naturalețea de a face șic orice purta. Anya așadar este Beth, o tânără de geniu care stăpânește aproape la perfecție arta șahului, fiind înfometată de victorii dar și condusă de dorința de a se îmbunătăți constant, în ciuda jocului ei intuitiv. Ochii imenși cu care își pironește opoziția, exprimă deseori rânduri întregi de dialog, făcând prezența acestuia în anumite scene, aproape de prisos. Ea este prea puțin interesată de aspectele feminine ale vieții sale, dorind doar să fie cunoscută drept numărul 1, spre surprinderea multora. La un moment dat ea chiar își ea își exprimă frustrarea la adresa unui articol publicat, pentru că reporterița nu a redat nici un cuvânt din ce a spus ea, aceasta fiind mult mai concentrată pe ineditul faptului că o femeie se lupta de la egal la egal cu bărbații pe scena sportului lor.
Dar Anya nu este singura care face un rol bun, întreaga distribuție ridicându-se la nivelul impus de actriță. De remarcat Harry Melling, fostul văr durduliu Dudley Dursley a lui Harry Potter, care de ceva vreme parcă s-a specializat în roluri de epocă (The Ballad of Buster Scruggs, The Devil All the Time, The Lost City of Z) și care îl interpretează în stilul său intens-reținut (deja marcă înregistrată Melling) pe Henry Beltick, unul dintre mulții oponenți transformați de uraganul stârnit de Beth în lumea șahului internațional, dar și pe Thomas Brodie-Sangster cunoscut pentru rolurile sale din Death of a Super-Hero, Game of Thrones și Maze Runner, care îl interpretează aici pe unul dintre cei mai redutabili oponenți ai lui Beth.
Cinematografia serialul este splendidă, cu o multitudine de track-shots, dar și cu decoruri superbe care încadrează și avantajează trăsăturile lui Beth, rezultând astfel unul dintre cele mai estetice seriale vizionate până acum. Coloana sonoră evidențiază și mai mult epoca, fiind folosite o multitudine de piese emblematice ale anilor 60.
Așadar, un serial care își vede de povestea sa principală și care nu ne bate în cap cu lecții de moralitate tipice Netflix de care probabil că am ajuns cu toții să fim sătui (da avem o prietenă de culoare care luptă pentru drepturile negrilor dar acest lucru nu este cel care o definește, da avem un potențial interes romantic gay dar nu se face mare tam tam pe tema asta, rezultând maxim o aluzie implicită). Produsul final mi se pare perfect în forma sa curentă așa că exclud din start necesitatea unui sezon secund (a fost epuizat și tot materialul adaptat) lucru care sper că ajută și mai mult la luarea unei decizii favorabile în ceea ce privește vizionarea serialului în cadrul unui binge sănătos.
PS: Am uitat să menționez în cronică dar am prețuit mereu șahul din prisma unei conexiuni cu bunicul meu, care m-a învățat acest joc, dar pe care nu l-am perfecționat niciodată. De asemenea, aș putea să spun despre film că este o dramă despre sport, dar și de faptul că meciurile sunt prezentate într-un ritm atât de constant alert, astfel încât uneori ai impresia că vizionezi un adevărat thriller, chiar dacă nu înțelegi mișcările făcute de cei doi combatanți. Și dacă tot veni vorba de mișcări, fiți siguri că sunt „the real deal” serialul fiind atent supravegheat de marele maestru Gari Kasparov.
No Comments