Recomandare – musai!
Gen: Dramă, Comedie
Regie: Paolo Sorrentino
Distribuție: Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz, Paul Dano, Jane Fonda
Durată: 2 h. 04 min.
Rating IMDB: 7.3
Despre: Fred este un compozitor și dirijor retras care își petrece vacanța într-un spa din Elveția, alături de prietenul său de o viață, Mick. Aici, Mick încearcă să scrie scenariul pentru ultimul său film important, în timp ce lui Fred i se oferă oportunitatea de a dirija din nou în fața Reginei Marii Britanii.
Cronică de F.F.: Impactul lui Paolo Sorrentino (considerat ca fiind descendentul lui Fellini în materie de regie de film) este unul destul de puternic în cinematografia mondială contemporană, mai ales după filmul This Must Be the Place din 2011 (pe care eu personal îl văd ca marea sa capodoperă), astfel încât mulți actori și-au dorit și își doresc să se afle sub bagheta sa regizorală. Cu acest film intitulat Youth (al doilea al său în limba engleză), Sorrentino a dat lovitura cu distribuția: actori veterani precum Harvey Keitel, Michael Caine sau Jane Fonda, dar și mai tinerii Rachel Weisz sau Paul Dano dau totul din ei în această peliculă ce a avut premiera la marele Festival de la Cannes.
Sorrentino este un maestru al coloritului, al atenției la detalii, al subtilităților și metaforelor, al suprarealismului și al magiei. Nimic nu este întâmplător aici, totul are un sens și o semnificație pe care fiecare dintre noi o va interpreta diferit, iar tocmai acest lucru îi conferă un mare farmec creației sale. Este incredibil cum pot fi amestecate într-un film comicul cu absurdul, realul cu magia, grotescul cu frumosul. Doar la Sorrentino vedem asemenea reușite.
„Acțiunea” (dacă e să o numesc așa) are loc într-un hotel spa pentru oameni înstăriți, aflat undeva în Alpii Elvețieni, în mijlocul unui peisaj idilic. Staticul predomină în acest film, dar, în ciuda acestui aspect, există o anumită imprevizibilitate. Michael Caine este, fără îndoială, starul filmului (mă bucur că este, după atâtea roluri secundare) și îl interpretează pe un fost mare compozitor și dirijor bătrân, retras din activitate, care se relaxează și meditează asupra vieții sale, precum și asupra eșecurilor, fiind bântuit de relația cu soția sa în acest hotel izolat. Fred Ballinger este mort pe dinăuntru, intrat într-o stare de apatie din care nu e sigur că își va mai reveni, în ciuda ajutorului primit de la fiica sa (Rachel Weisz) — o femeie nesigură pe propria feminitate, plină de dorință, care suferă după ce soțul o părăsește pentru o altă femeie.
Harvey Keitel este la polul opus față de Caine în interpretare. Îl găsim în rolul lui Mick, un regizor ce vrea cu orice preț să își ducă la bun sfârșit ultimul film. El trăiește, este viu pe dinăuntru și vrea să se bucure de viață, însă eșecul profesional nu îl lasă. Interacțiunea și replicile dintre cei doi mari actori reprezintă INIMA filmului de față.
În peisaj mai apar Paul Dano (specializat în partituri ciudate) și Jane Fonda (într-un cameo foarte scurt, dar demn de Oscar). Există multe scene frumoase care te pun pe gânduri, însă scena mea preferată este cea cu telescopul și metafora asupra viitorului/trecutului — senectute/tinerețe.
Finalul este realizat la nivel de mare artă și este poate cel mai frumos văzut în ultimul timp. Un mare plus îl constituie coloana sonoră extrem de bine aleasă, cu piese care se potrivesc perfect în toate scenele. În esența sa, filmul rămâne o meditație asupra singurătății, iubirii, bătrâneții și deziluziilor, pe care îl recomand cu multă căldură amatorilor unui film ALTFEL.
P.S.: Din distribuția filmului face parte (deși mai mult fizic, nu prin joc actoricesc) și Mădălina Ghenea, iar sincer nu știu dacă să mă mândresc cu apariția ei sau nu.
No Comments