Recomandare – merge cu popcorn!
Gen: MCU, Aventură, Super-eroi, Acțiune, S.F.
Regie: Nia DaCosta
Distribuție: Brie Larson, Teyonah Parris, Iman Vellani, Zawe Ashton, Gary Lewis, Park Seo-joon, Zenobia Shroff, Mohan Kapur, Saagar Shaikh, Samuel L. Jackson
Durată: 1 h. 45 min.
Rating IMDB: 5.4
Despre: Carol Danvers — Captain Marvel — își vede puterile încurcate cu cele ale Kamalei Khan (Ms. Marvel) și ale Monicăi Rambeau exact în momentul în care trebuia să salveze galaxia. Din cauza acestui fenomen neașteptat, cele trei se teleportează involuntar una în locul celeilalte de fiecare dată când își folosesc abilitățile. Pentru a restabili ordinea în univers și a opri o nouă amenințare cosmică, ele trebuie să învețe să lucreze în echipă.
Rant: The Marvels a apărut ca un gând uitat, cu o campanie publicitară aproape inexistentă și cu zero interes din partea publicului (dacă au fost vreo 20 de oameni în sală la premieră, față de sălile arhipline pe care MCU le strângea de la film la film). Iată că această campanie puternică de extindere a MCU prin numeroase seriale și un număr și mai mare de filme, cuplată cu o politică de identitate woke, a dat un faliment spectaculos și a dus aproape la dispariția acestui gen din lista de favorite ale publicului larg. Faza a patra nu a adus nimic notabil decât un lung șir de dezamăgiri și proiecte falite, care culminează aici cu un eșec neașteptat chiar și de cei mai fervenți fani MCU, atât câți au mai rămăs. După ce am fost umiliți ca fani și supuși la nenumărate acte de tortură în care ne-am văzut favoriții reduși la numere de circ (asta dacă nu au fost eliminați sistematic), iată că ni se servește acum ultima umilință intitulată Girl Boss the Movie, în care singurul personaj legacy — Nick Fury — este din nou redus la un rol de bufonerie ieftină. Bine, pentru a înțelege ceva despre aceste personaje trebuie să fi urmărit Captain Marvel, WandaVision, Ms. Marvel și Secret Invasion (aparent și Hawkeye pentru a înțelege sfârșitul), dar sincer, cui îi mai pasă în acest moment? MCU nu are nicio direcție și pedalează în gol, în special când experimentul cu toate aceste „fete puternice” pare să fi dat un eșec total, iar marele antagonist pe care contau — Kang — și-a încasat-o deja de două ori de la personaje obscure. În plus, actorul care îl interpretează — Jonathan Majors — este în plin proces de ultraj și violență domestică.
Dar gata cu văicăreala generală, hai să ne văicărim specific despre acest film. Cea mai mare bilă albă este că e scurt și că Iman Vellani canalizează suficient entuziasm încât să te fure și pe tine un gând solitar că poate, poate există lumină la capătul tunelului. Și să nu mint, au fost câteva momente în care am pufnit în râs de câte o dumă aleatorie plasată de familia acesteia. Dar pentru fiecare licăr de speranță, filmul îmi turna câte o găleată de apă rece, fie sub forma unui număr muzical venit complet din senin, fie prin insistența unei scene cu pisici ce devorează oameni — scenă care poate i s-a părut o idee bună cuiva care a avut suficientă putere executivă încât să o bage înăuntru la montajul final. Scenariul este sub orice critică, semn că deja ultra-uzitata formulă Marvel nu mai funcționează. Sunt multe chestii fără noimă, fire narative executate pe repede înainte sau lăsate baltă în mijlocul drumului, personaje care apar și dispar pentru că așa le cere scenariul. Măcar au găsit o modalitate creativă de a mai estompa din puterea copleșitoare pe care Captain Marvel o avea, cel puțin pentru o vreme. Antagonistul este foarte prost conceput, iar după ce afli anumite informații, mai că îți vine să îi dai dreptate. Montajul este și el peste tot, probabil unul dintre cele mai proaste văzute la vreun film de acest calibru; se simt multiplele refilmări și răzgândiri în ceea ce privește scenariul, la fel cum se simt parcă și în jocul actoricesc al lui Brie Larson, despre care ai impresia deseori că e acolo doar să bifeze un posibil ultim cec, cu toate că alteori pare a se amuza copios (în special în compania junei Iman).
Așa cum menționam și în deschidere, filmul nu a fost așteptat de nimeni, sala fiind aproape pustie față de îmbulzeala pe care o sufeream în urmă cu câțiva ani, aceste producții cu supereroi trecând deseori doar ca un gând fugitiv prin mintea consumatorului. Simt că urmărim cântecul de lebădă al universului MCU — unul care mi-a fost deosebit de drag și de care am fost mai mereu entuziasmat, căruia i-am oferit mai mereu laude și osanale, în ciuda faptului că în ultimii ani produsele scoase erau de o calitate tot mai îndoielnică. S-a ajuns la o stare de apatie generală care a pus studioul Marvel pe jar, dacă ar fi să dăm crezare zvonurilor că Feige și compania deja fac eforturi pentru a-l transforma pe Doctor Doom în antagonist principal și că se dorește readucerea găștii inițiale de Răzbunători — un lucru aproape imposibil dată fiind vârsta relativ înaintată a unora și reticența multora dintre ei de a îmbrățișa din nou aceste roluri.
Un eșec obositor și incoerent, salvat doar de energia lui Iman Vellani și de durata redusă.
No Comments