Recomandare – musai!
Gen: Horror, Supranatural, Thriller
Regie: Na Hong-jin
Distribuție: Kwak Do-won, Hwang Jung-min, Chun Woo-hee
Durată: 2 h. 36 min.
Rating IMDB: 7.4
Despre: Jong-goo este un polițist dintr-o zonă rurală din Coreea de Sud. El locuiește alături de familia sa într-un sat izolat, unde de curând a început un șir de crime bizare. Toți criminalii au fost găsiți în stare de fugă disociativă (fugue state), la locul faptei, lângă victime (de obicei propria familie), fiind acoperiți de bube și erupții pe piele. Neștiind cui să atribuie aceste atrocități, polițiștii și sătenii încep să speculeze, fiecare venind cu o versiune proprie: unii spun că ar fi din cauza unor ciuperci halucinogene, în timp ce majoritatea indică un străin japonez, sosit de curând în sat, ca fiind responsabil. O femeie susține chiar că acesta ar fi un spirit demonic. Jong-goo decide să investigheze cazul mai departe, devenind martor la o serie de evenimente din ce în ce mai bizare și înfricoșătoare.
Rant: Am făcut-o și pe asta: m-am uitat la un film horror, eu care de obicei mă feresc de ele ca de apă sfântă, considerând acest gen ca fiind unul de evitat. Și da, dacă acest film ar fi fost făcut de americani, cu eternele lor jump scares ieftine, poate că nu aș fi dat doi bani pe el și ajungea direct pe lista peliculelor de aruncat la gunoi. Însă filmul a reușit să-mi depășească cu mult așteptările, servind mind-fuck după mind-fuck și fiind o combinație excelentă de mister, thriller psihologic, supranatural și horror visceral. Faptul că venea recomandat ca o capodoperă din mai multe părți a cântărit și el în alegerea vizionării.
Nu știam prea multe despre regizor până la acest film. Am aflat ulterior că mai făcuse The Chaser și The Yellow Sea — două filme fantastice despre care o să vorbesc cu alte ocazii —, dar aceasta era prima sa tentativă în domeniul horror-ului. Durata filmului (de aproape două ore și jumătate) poate să te sperie puțin la început, dar este complet justificată odată ce îl termini. Fiecare piesă din acest puzzle este așezată cu o minuțiozitate extremă, fiind atent introdusă într-o poveste ce evoluează constant. Nu există timpi morți sau secvențe de umplutură.
Chestia este că, și după ce ai terminat de văzut filmul, va trebui să faci un pas în spate pentru a asambla imaginea completă — atât de zdruncinat este finalul. Este un deznodământ care te lasă cu o tonă de semne de întrebare, nu pentru că ai fi ratat detalii obscure, ci pentru că filmul este și o alegorie social-teologică profundă la care nu te aștepți. Este una dintre acele producții care cer cel puțin încă o re-vizionare pentru a procesa întregul context.
Ești aruncat în acțiune încă de la bun început, cu Jong-goo întârziind la prima scenă a crimei. Din acest punct de vedere, prima oră aduce foarte mult aminte de Memories of Murder, cu acei polițiști rurali semi-nătângi și cazurile absurde pe care încearcă să le descurce. Dar apoi, regizorul Na Hong-jin schimbă complet tonalitatea, trecând de la procedura investigativă la un amestec complex de horror, comedie foarte neagră, metafore biblice și comentariu social.
Filmul încetinește foarte puțin ritmul în al doilea act, atunci când sunt introduse ritualurile religioase reprezentate de șamanul angajat de familie pentru a o exorciza pe fetița lui Jong-goo. Cu toate astea, toate aceste secvențe sunt esențiale pentru pregătirea celui de-al treilea act — o bucată de cinema care pune constant audiența pe piste greșite, menținând suspansul la cote insuportabile și conducându-ne spre un climax șocant și inevitabil.
No Comments