Recomandare – decent!
Gen: Thriller horror
Regie: Osgood Perkins
Distribuție: Maika Monroe, Blair Underwood, Alicia Witt, Nicolas Cage
Durată: 1 h. 41 min.
Rating IMDB: 6.8
Despre: Agentul special FBI Lee, este trimisă să ajute investigarea unui caz de ucigaș în serie care viza familii, și care lăsa în urmă o serie de simboluri oculte și o scrisoare semnată Longlegs. Cu cât se adâncește mai mult în această investigație, cu atât mai mult Lee va descoperi frânturi reprimate din propriul său trecut.
Rant: Longlegs a fost probabil unul dintre cele mai hyped titluri ale acestei veri, promițând a fi cel puțin la fel de bun precum Tăcerea Mieilor sau Seven. După ce l-am vizionat, pot să zic că pe de o parte își merită hype-ul, dar în același timp, nu se ridică nicidecum la nivelul titlurilor ante-menționate. Osgood Perkins, fiul actorului Anthony Perkins, celebru pentru rolul lui Norman Bates, s-a folosit de relația tensionată avută cu tatăl său, pentru a veni cu numele de Longlegs, făcând astfel trimitere și la celebrul personaj anonim – Daddy Longlegs, o figură paternă absentă. Filmul se inspiră la fel de mult din Panica Satanică a anilor ’80, o serie de acte de violență cu conotații satanice. Filmul are multe aspecte pozitive de natură tehnică, cinematografia fiind excelentă, cadrele atent încadrate, de parcă asistăm la conversia lui Wes Anderson în regizor de filme horror. La rândul său, sunetul joacă un rol esențial, uneori parcă absent, alteori suficient de discordant cât să te facă să te simți stânjenit. Jocul actoricesc este sublim, Maika Monroe având de dus un rol dificil, de persoană retrasă, de parcă s-a ar afla pe spectrul autismului, însă în spatele manierismelor specifice, se află o minte ascuțită și o serie de secrete care îi vor întoarce viața pe dos. Dar starul absolut al filmului și motivul principal pentru care s-a făcut atât tam-tam în jurul acestei producții, este prezența, de scurtă durată dar de efect maxim, lui Nic Cage, care face unul dintre cele mai memorabile roluri ale sale, o combinație bizară de Joker cu oameni creepy din filmele horror, peste acest amalgam fiind pusă nebunia specifică a actorului, mai ales atunci când acestuia i se dă frâu liber în exprimare. Nu povestesc nimic despre scenariu, suficient să știți că pasul filmului este unul metodic, cu situații mai degrabă inconfortabile decât jump-scares clasice, dar în același timp reușește să îți lase multe întrebări.
No Comments